Adama Sultan iulie 2020
update 10 Jul 2020

Himalaya, impresii după un zbor peste acoperişul lumii

După cum ne este cunoscut, cei mai impresionanţi munţi de pe glob, ca întindere şi înălţime, sunt Himalaya, situaţi în majoritate pe teritoriul statului Nepal, la graniţa dintre India şi China.

Din Katmandu, capitala Nepalului, zilnic pe vreme favorabilă sunt zboruri cu avionul deasupra Himalayei. La unul dintre aceste zboruri de anul trecut am avut fericitul prilej să particip şi eu.

Pentru egalitate de şanse vizuale, fiecare pasager avea acces la geamul lui, fiind ocupate doar două rânduri laterale de scaune din cele patru ale avionului. Zborul, pe durata unei ore, s-a efectuat la 5-6.000 m altitudine pentru a observa din lateral lanţul montan, cu vârfuri de peste 8.000 de metri altitudine, şi în jos pentru a vedea mai bine zona premontană, cu localităţi şi culturi agricole la peste 3-4.000 m.

Pe un traseu dus-întors fiecare dintre noi a avut ocazia să admire acest spectacol unic şi fascinant, irepetabil într-o viaţă de om.

În soarele dimineţii vârfurile munţilor străluceau ireal şi văile de mai jos erau ascunse într-o mare lăptoasă de ceaţă, mărginită de păduri înverzite.

Gospodăriile şerpaşilor, locuitorii acestor munţi, din care a provenit şi nepalezul Tenzing Norgay, cel care a cucerit în 29 mai 1953 cel mai înalt vârf al planetei noastre, împreună cu apicultorul – alpinist neozeelandezul Edmund Hillary, sunt răsfirate pe pantele însorite, aproape inaccesibile.

Pe lângă crestele înzăpezite cu nume sonore ca Everest (8.848 m), Lhotse (8.516 m), Makalu (8.463 m), Chooyu (8.201 m), Shisha Pangma (8.013 m) şi altele, cel mai mult m-a impresionat lupta omului cu natura pentru supravieţuire prin construcţia teraselor necesare culturilor de grăunţe şi boabe pentru consum uman sau împreună cu resturile vegetale pentru hrana animalelor. La acestea se adaugă suprafeţe imense de pajişti permanente cu vegetaţie primară sau secundară, folosite prin păşunat cu animalele la mare altitudine. Interesant este şi faptul că surplusul de cereale de la mare altitudine este valorificat superior în complexe industriale de creştere a animalelor granivore de la baza muntelui.

La fel, producţia secundară din culturile pentru grăunţe şi boabe se valorifică de către animalele ierbivore în perioada de stabulaţie datorită sezonului uscat sau celui friguros.

Dintre bovine, cel mai bine adaptat la aceste condiţii montane de mare altitudine este yakul (Bos grunniens).

De la înălţime se observă grija deosebită a locuitorilor acestor munţi pentru valorificarea resurselor naturale cu diferite grade de intervenţie antropică, totul într-o bună armonie cu mediul înconjurător din acest mirific peisaj inconfundabil.

Pe când şi la noi o valorificare echilibrată a resurselor montane, fără distorsiuni forestiere, abandon pastoral, exod uman şi alte neajunsuri produse până acum, tendinţe care şi mai păgubos ne va afecta pe viitor dacă nu luăm din timp măsurile cuvenite de redresare, până nu e prea târziu?

Teodor MARUŞCA