reclama youtube lumeasatuluitv

Fătarea la iepuroaică şi îngrijirea puilor

Durata gestaţiei la iepuroaică este de 28-34 de zile, dar cele mai bune rezultate se obţin când fătarea are loc la 30-31 de zile de la împerechere. Durata gestaţiei este mai mare la femelele care fată un număr mai mic de produşi şi la femelele din rasele mari. Cu 3-4 zile înainte de fătare se elimină din furajare concentratele, iar dacă iepuroaica nu şi-a pregătit cuibul acesta este amenajat din paie curate şi păr tuns de pe abdomenul femelei sau vată.

În perioada de gestaţie iepuroaica este foarte sensibilă la zgomote. Pentru acest motiv trebuie să i se asigure un climat calm, de linişte, care să îi creeze senzaţia de izolare şi siguranţă; în caz contrar se pot produce avorturi.

Fătarea are loc de obicei noaptea sau în primele ore ale dimineţii şi durează 20-30 de minute, după care mama desface cu dinţii învelişul embrionar şi taie cordonul ombilical al fiecărui pui. Apoi linge puii şi îi aşază în apropierea sfârcurilor pentru a-i determina să sugă, după care îi acoperă cu părul smuls de pe abdomen. După 15-20 de minute de la fătare iepuroaica elimină placenta, pe care o consumă imediat, ceea ce stimulează producţia de lapte. A doua zi după fătare cuibul se controlează, se elimină resturile placentare şi eventualii pui morţi. Puii supranumeroşi (peste 8 capete) se repartizează la alte femele cu mai puţini pui, cunoscut fiind că iepuroaica are 8 sfârcuri care asigură alăptarea. Intervenţia se face prin separarea din cuib a iepuroaicei cu ajutorul unei cuşti mobile (de serviciu). Pentru a asigura adopţiunea se recomandă ca viitoarele doici să fie şi ele îndepărtate din cuib circa 30 de minute, timp în care puii străini împrumută mirosul puilor gazdă. Un alt procedeu privind adoptarea mai uşoară a puilor de către mama-doică este acela prin care se pune pe aceştia păr din cuibul în care au fost transferaţi. Pentru a nu imprima mirosuri străine puilor, toate intervenţiile îngrijitorului în cuşca de fătare vor fi făcute numai după spălarea şi dezinfecţia mâinilor.

La readucerea în cuib a iepuroaicei căreia i s-au luat puii supranumeroşi ea trebuie să găsească hrană şi apă deoarece în timpul fătării femelele pierd o mare cantitate de apă, organismul se deshidratează şi îşi mănâncă puii dacă nu li se asigură suficientă apă.

Unele mame îşi resping puii şi refuză să-i îngrijească ca urmare a instalării căldurilor imediat după fătare. Această deficienţă se remediază prin permiterea împerecherii femelei respective.

Hrănirea şi îngrijirea după fătare

Pentru menţinerea în viaţă a puilor fătaţi, hrănirea şi îngrijirea atât a iepuroaicelor cât şi a puilor în perioada de alăptare au o mare importanţă. Când iepuroaica este hrănită corespunzător ea are lapte suficient, puii au pielea lucioasă, iar abdomenul este plin şi rotund. Perioada de creştere a puilor până la înţărcare poate fi împărţită în două etape: prima, de la naştere până la vârsta de 21 zile, când puii sunt hrăniţi numai cu lapte matern, şi a doua, de la vârsta de 3 săptămâni până la înţărcare când, pe lângă laptele matern, puii încep să consume şi hrană suplimentară.

Alăptarea se face o dată pe zi, în general dimineaţa, şi durează 4-5 minute. În timpul suptului puii primesc 6-8 g lapte pe cap, în primele zile, cantitate ce creşte treptat până la 30-35 g/cap/zi, la vârsta de 18-20 zile. După 21 de zile producţia de lapte a mamei scade, iar puii încep să con­sume furaje şi apă. Acum le apar primii dinţi, cuibul se desfiinţează, paiele se scot, iar puii rămân pe grilaj.

Începând de la această vârstă puilor li se poate administra hrană fluidă, pâine înmuiată în lapte diluat, la care se mai adaugă câte 10-15 g de nutreţuri concentrate pe zi sub formă de pastă umedă.

În sistemul intensiv de creştere înţărcarea puilor se face la 28-30 de zile, pentru a evita suprapunerea stresului de înţărcare cu cel de năpârlire. Înţărcarea se face în aceeaşi zi, la toate femelele din hală sau compartiment, ai căror produşi au împlinit 28 zile de la fătare. Nu se recomandă înţărcarea treptată sau prin extracţie. Se recomandă încălzirea compartimentului pentru tineret cu 2-3 zile înainte de populare pentru a asigura o temperatură de 23-24°C în prima săptămână. În sistemul semiintensiv de creştere din gospodăriile familiale înţărcarea puilor se face la vârsta de 38-45 de zile. Înţărcarea se face în mod treptat, cu izolarea de mama lor în timpul zilei (3-4 zile la rând) şi lăsarea să sugă numai noaptea. În aceste zile li se va administra pâine înmuiată în zer sau lapte, amestec umed de uruieli (la discreţie), lucernă şi trifoi pălit. În mod obişnuit, se înţarcă la vârsta de 4 săptămâni puii destinaţi producţiei de carne, iar la 8 săptămâni cei destinaţi reproducţiei. Puii înţărcaţi de la aceeaşi mamă se cazează împreună, în continuare, în cuşca pentru tineret. În fiecare cuşcă se introduc câte 7 pui înţărcaţi. Dacă numărul puilor este mai mic de 7, aceştia vor fi introduşi în cuşcă cu alţi produşi, cu acelaşi grad de dezvoltare.

Ca urmare a stresului de înţărcare pot apărea tulburări digestive, ce determină uneori pierderi mari. În cazul apariţiei diareii, se suprimă furajul concentrat timp de 24 ore şi se administrează paie şi apă acidulată cu oţet din vin (10-15 ml la 1 litru de apă).

Hrănirea tineretului înţărcat se face la discreţie. Pe lângă nutreţurile combinate se vor administra substanţe minerale solubile în apa de băut. În sistemul gospodăresc de creştere hrănirea tineretului înţărcat se face cu suculente (cartofi, sfeclă furajeră, morcovi, pepeni) tocate şi amestecate cu făină de fân sau tărâţe; furaje verzi pălite (trifoi, lucernă, iarbă din livadă, varză, spanac); concentrate (orz, ovăz, porumb uruit); fibroase (fân de lucernă, de trifoi, sparcetă etc.). Apa potabilă la temperatura de 14-16°C va fi asigurată în permanenţă şi schimbată de câte ori este nevoie.

Zilnic se verifică starea de sănătate generală a tineretului, consumul de furaje şi se curăţă hrănitorile de resturile neconsumate.

Ing. Bogdan MACOVSCHI