Adama Sultan iulie 2020
update 25 Sep 2020

Ignatul porcilor

Pe 20 decembrie românii celebrează două momente distincte, fără nicio legătură între ele, dar care s-au împletit până la confuzie, în rostogolirea veacurilor. Biserica îl prăznuieşte pe Sfântul Mucenic Ignatie Teofarul, care a murit martir pentru Hristos. Tradiţia populară menţine Ignatul porcilor, ritual egiptean considerat păgân, preluat în spaţiul etnic românesc şi perpetuat de vechii daci, când aceştia alungau întunericul şi făceau loc soarelui în preajma celei mai lungi nopţi de peste an, a solstiţiului de iarnă din emisfera nordică, prin sacrificarea porcului. Tăierea animalului în apropierea cumpenei dintre ani are şi funcţie regeneratoare; anul vechi se stinge şi lasă viaţa să se înfiripe în noul an. Obligatoriu însă, pentru a lăsa libere energiile, sacrificarea trebuie să se încadreze între revărsatul zorilor şi apus, fiindcă numai lumina poate ţine la distanţă duhurile necurate.

Legenda lui Ignat

Ignat ar fi aşadar o divinitate solară. În Dolj bătrânii satelor povestesc despre un Ignat iertat de păcat prin voia lui Dumnezeu. Se spune că odată, de mult, trăia un om, numit Ignatie sau Ignat. Acesta, vrând să taie animalul, şi-a lovit din greşeală tatăl în cap cu securea, ucigându-l. Necăjit, şi-a luat lumea-n cap. Pe drum a întâlnit un preot care, ascultându-i amarul, i-a spus că păcatul îi va fi iertat dacă va construi o lotcă şi va trece oamenii peste un râu fără să le ia bani şi dacă tăciunele pe care-l îngropară pe loc în pământ va înverzi şi va creşte din el un copac. Aşa a şi făcut Ignat. S-a mutat într-un bordei lângă apă, S-a însurat şi a avut copii. Într-o seară, după câţiva ani de la păţanie, a auzit strigăt de ajutor pe râu. S-a dus o dată, de două ori, dar n-a văzut pe nimeni. A treia oară a găsit doi bătrâni, i-a trecut apa şi i-a invitat în casa lui sărmană, chiar dacă nu avea să le ofere nici măcar un pat pentru a înnopta. Le-a povestit tragica lui întâmplare. În timpul acesta copiii plângeau de foame. Bătrânii, nimeni altcineva decât Dumnezeu şi Sf. Petru, au fost înduioşaţi şi au făcut să crească sub ţest o pâine mare şi frumoasă. Apoi l-au invitat pe Ignat să plece în lume cu ei. Peste timp, când a revenit acasă, şi-a găsit copiii mari şi bogaţi, iar din tăciune crescuse frumuseţe de copac, semn că iertarea i-a fost dată.

Superstiţii

De Ignat, când sigura activitate permisă în gospodărie este tăierea porcului, femeile nu au voie să lucreze (să spele rufe, să măture ori să coasă), altfel se vor îmbolnăvi de picioare. În nordul Argeşului se vorbeşte despre Înătoarea, o bătrână urâtă, lacomă, vicleană, cu apucături de căpcăun, care le ispiteşte pe femei să lucreze, pentru ca mai apoi să le devoreze. Muscelenii  povestesc cum a scăpat o femeie de influenţele malefice ale Înătoarei. Urâta a coborât pe coşul sobei şi a îndemnat-o pe gospodină să toarcă, ba a şi ajutat-o să termine câteva caiere. Vecinele i-au spus femeii că oaspetele său e vrăjitoare şi au învăţat-o cum să scape de ea: „Te urci pe casă la miezul nopţii şi vei imita cântecul cocoşului de trei ori. Înătoarea, crezând că a venit ziua, va fugi. Tu intră imediat în casă şi stinge orice lumină, mai ales focul din sobă, ca să nu te mai găsească.“ În acest ritual cocoşul este personificarea spiritului solar, care exorcizează spiritele malefice. Înătoarea nu se dă însă bătută şi toată ziua va căuta să se răzbune pe cineva din sat. Pentru a-i contracara ostilitatea, femeile vor purta asupra lor monede, cercei, inele. În satele de la vecinătatea cu Banatul casa este ocrotită prin înconjurarea de trei ori cu cârpă aprinsă. Tot în Muscel, o altă femeie, Rada, n-a ascultat şi a lucrat. Ignat a venit la fereastră şi i-a strigat supărat: „Rad’, Rad’,/ Suie-te-n pat/ Că eu sunt Ignat.“ Rada nu l-a băgat în seamă şi a tors în continuare. A doua zi a lovit-o boala şi ea striga neîncetat: „Ignat, Ignat,/ Ce-am avut,/ Am depănat“. Se spune că, de Ignat, cei care nu au porc, este bine să taie ceva, o găină, o raţă, un curcan ori măcar să înţepe în creastă un cocoş pentru a vedea sânge, ca să fie feriţi apoi de boli. Diferite organe sau părţi din porc sunt folosite ca remedii magice: ficatul vindecă anemia şi lipsa poftei de mâncare; sângele uscat amestecat cu mei este bun la afumat copiii de sperietură; părul de porc ars înlătură deochiul etc.

Semne de Anul Nou

Moş Ajun este fratele mai mic al vestitului Moş Crăciun, bătrân şi el şi cu barbă albă, la fel de darnic faţă de copii, cărora le împarte, în noaptea de 23 spre 24 decembrie şi ziua, până la ora 12, covrigi, pere, mere, nuci, colaci ori bănuţi. În perioada respectivă se spune că la masă vin şi spiritele morţilor, de aceea este bine să fie aşezate nişte bucate în plus ori să fie date de pomană colindătorilor. Moş Crăciun, fratele mare, venit pe 25 decembrie, este mult mai darnic şi aduce daruri pentru toată lumea. Acesta din urmă deschide un ciclu de 12 zile, care simbolizează lunile anului, grupate în două perioade, prima de la 25 decembrie până în noaptea de Anul Nou şi a doua de la Anul Nou şi până la Bobotează. Satul românesc schimbă vechiul cu noul în felul său inconfundabil.

Momentul este marcat prin stingerea ritualică a unei lumini şi reaprinderea ei, adică scapi de întuneric şi de necazuri şi păşeşti în lumină şi speranţă.  Pentru purificarea şi izgonirea spiritelor malefice vitele se trec prin foc, se arde răşină, oamenii sar peste foc sau se stropesc cu apă, pragurile uşilor se ung cu usturoi sau se fac zgomote puternice.

Noaptea dintre ani este socotită a fi magică pentru că se pot obţine date cu privire la evoluţia anului care începe. Pentru ca livezile să dea rod bogat, copiii se adună în jurul pomilor mai puţin roditori şi îi ameninţă cu tăierea.

Dacă pe cer se vede luna plină sau dacă eventual ninge este semn că anul va fi îmbelşugat. Dacă e ger şi pe zăpadă se văd multe steluţe anul va fi bogat  în cununii. Dacă e senin oamenii vor fi sănătoşi. Vremea blândă prevesteşte o vară ploioasă, vuietul codrului aduce viscol,  dacă gâştele sălbatice, iepurii sau ciorile se apropie de sat în ultima zi sau în prima zi a anului iarna va fi grea, iar lătratul la lună al câinilor este semn că urmează ger puternic.

Dacă oile mănâncă cu poftă pe timp de moină sau dacă pisica se uită în sobă urmează ger etc.

Maria BOGDAN