Unbeaten 2021    Adama decembrie 2020
update 22 Jan 2021

Învârtoşarea meşteşugurilor rurale şi a capacităţii administrative

Hălăduind pe net (nărav al socotitorului!) dădui peste un filmuleţ cu diapozitive. Din ăla cu vorbe. Cu subiect, predicat şi atribute, care zicea că unul dintre punctele vârtoase ale spaţiului rural românesc este „Patrimoniu rural bogat şi divers, inclusiv patrimoniu material şi imaterial rural“, susţinut de încă unul la fel de îmbăţoşat, ş’anumea: „Meşteşugari calificaţi în activităţi tradiţionale şi în dezvol­tarea de produse autohtone“. Se întrezărea ca nevoie fără de îndoială, pentru un viitor luminos, diversificarea activităţilor rurale, prin conservarea şi valorificarea moştenirii locale, a artei meşteşugarilor, pornind de la premisa că identitatea culturală nu tre’ să şadă ca tuta’n prispă, tre’ să producă pentru comunitate. Mă bucurai peste poate când îmi adusei aminte de lunga listă a meşteşugarilor de pe plaiu’ în care neamu’ meu a descins, din oghiele în strimfi.

Ascultaţi ici’şa în ordine aleatoare: opincar, ciubotar, papucar, peticar, cizmar, pantofar, abagiu, boiangiu, dulgher, lemnar, butar (făcea butii şi poloboace), ciubărar, scândurar, tulnicar, binagiu, rotar, caretar, drănicer, fântânar, apar, butnar, sacagiu, butcar, zidar, sobar (sobe cu fumuri), coşar (coşuri şi panere), olar, blidar (blide şi tăiere), chiupar, hămurar, curelar (chimire, curele, gâţe, nojiţe), şelar, tocilar, pietrar, sărar, vărar, povărnar, podar (podăresele sunt altceva, vă spun io în privat, că e de ruşine), merar, pomar, lingurar, ciurar, cărămidar, dubar, tăbăcar, baci (ăl mai meşter brânzar), fierar, covaci (care-i cam tot una, da-i de piste munţi), boar, ghivolar, herghelegiu, scopitor, claponar (acelaşi lucru’, da’ la cucoşi). Mai vreţi? Mai am: croitor, cârpaci, căciular, blănar, pâslar, cojocar, pălărier, rogojinar, spătar (spete pentru ţesut), covătar, fusar, ivărar. Spoitor, căldărar, potcovar, altă gâscă de fierar, meşteşug în care ăl mai ăl era ăl de potcovea boii şi ouăle. Nu râdeţi, că era culmea meseriei, top-de-top, cum ar spune fi’mea! Morar, uita-m-ar! Rachier, jogărar, ceaprazar, mlăjar, frânghier, lumânărar, săpunar, cărbunar, sumănar, nădrăgar, dârstar, ştezar, piuar, stoler, casap. Cam o sută, cu ce’am uitat.

Nu mai zic de ălea care se făceau în bătătura gospodarului, deduse din verb: tors, ţesut, croit, cusut, împletit (tricotat), brutărit, împopistrat. Plugăritul, vieritul, pomăritul, semănatul, seceratul, cositul, văcăritul, oieritul, porcăritul (cu diferenţe evidente faţă de porcăit), pescuitul şi pădurăritul erau înaintea tuturor, precum Cuvântul. Fără de ele, geaba ălealante. La urma urmei, câţi cocoşi se claponeau într-un an, să stâmperi din asta ghiorăiturile pântecului unui pogon de plozi? Şi ce comoară să strângă săracu’, decât o liota de viitoare „forţe de producţie“?

Să ne întoarcem la oile noastre. Adicătelea, înţelesei io, băgăm ceva parale europene în meseriile tradiţionale, să le reînviem. Booon! E o soluţie pentru spaţiul rural. Hai, nu 100 de meserii într-o comună. Batâr cincizeci, dupe materiile prime disponibile şi serviciile cerute de piaţa muncii (parcă aşa se zice!). Punem 2.686 de comune, înmulţim şi în nădejdea lu’ 2020 tragem ca la 130.000 de locuri noi de muncă! 13% din ce promise Coaliţia! Loc de muncă! Ce nobil sună acest cuvânt! De abia acu’ pricep de ce cheltuieşte Western Hight Gate, cam 14.000 de euro pe cap de funcţionar public agrarian (nu pe toţi, numai pe optzeci, v. www.madr/.../39078)! Şi uite aşa ne crescu absorbţia fondurilor, de ajunse la fericitul procent de 69%. Diferenţă neabsorbită! Da’ce credeai? Dar’ar să se învârtoşeze capacitatea administrativă. Ce-i puţin lucru să faci pândărie în 10.500 de sate?

Gheorghe Socotitoru

P.S. Uitai! Gropar! Sper să se consolideze şi capacitatea administrativă în gestiunea politicilor publice aferente acestei meserii! Cum? Nu-i nevoie! E consolidată deja? N-am ştiut!

Acelaşi