Banner Lumea Satului 260 x 100 px    Adama decembrie 2020
update 14 Jan 2021

„Evaziunea fiscală, cancerul din sectorul legume-fructe“

• Interviu cu George Robu, preşedinte APNLF

În luna septembrie a acestui an, Asociaţia Profesională Naţională pentru Legume şi Fructe, înfiinţată în 2008, şi-a schimbat conducerea în următoarea formulă: preşedinte – George Robu, vicepreşedinţi – Ion Oprea, Emil Apostoloiu, Mircea Croitoru şi ca membri – Florin Ciobanu, Francisc Kelemen, Petre Cătineanu, Marian Băluţă şi Florin Istrat. În forma sa „rebranduită“, APNLF a anunţat o serie de măsuri şi acţiuni despre care am vorbit cu preşedintele George Robu, legumicultor „de când se ştie“, cum chiar domnia sa spune, cunoscut publicului larg ca actor şi prezentator al emisiunii „Viaţa satului“, de la TVR 1.

– Asociaţia dvs. a fost înfiinţată în 2008. Aveaţi, la vremea respectivă, 82 de membri. În septembrie 2013, după noile alegeri, câţi membri aveţi şi ce suprafaţă însumată de legume şi fructe?

– M-aţi prins pe picior greşit. Suntem în curs de desfăşurare a procedurii şi vă pot spune invers, că nimeni dintre cei cu care eu am luat legătura ori din foştii membri nu şi-a anunţat retragerea. Dim­potrivă, toată lumea vrea să continuăm în această formulă.

– Comitetul de conducere a cerut să fie informat despre problemele reale pe care fermierii le întâmpină. Care sunt dificultăţile frecvente pe care vi le-au comunicat colegii din ţară?

– Cea mai stringentă şi cu care am de gând să mă bat până la capăt este evaziunea fiscală. De fiecare dată când m-am întâlnit cu ministrul Daniel Constantin şi secretarii de stat Achim Irimescu şi Daniel Botănoiu am spus că este treaba dumnealor, mă rog, a guvernului, să rezolve acest cancer fundamental al agriculturii, evaziunea fiscală, fenomen care nu va face altceva decât să spulbere orice plan naţional de dezvoltare rurală, orice încercare de atragere de fonduri etc. Atât timp cât va exista evaziunea fiscală toate-s apă de ploaie! Este părerea mea. Dacă cineva mă poate combate şi-mi va dovedi contrariul voi fi fericit; altminteri asta cred şi spun că nu-mi place ceea ce se întâmplă cu ţara mea şi în ţara mea. Şi nu luaţi doar o vorbă mare ceea ce vă spun, am avut o mulţime de ocazii să plec, dar n-am făcut-o pentru că eu doresc ca, peste timp, copiii mei să trăiască cu onoarea şi mândria de a fi român.

– Printre scopurile pentru care a fost înfiinţată organizaţia v-aţi propus să fiţi partener de dialog cu statul. În ce mod aţi reuşit acest lucru şi cât de receptive, în sensul pragmatic, au fost instituţiile la propunerile dvs.?

– Nu mă pot exprima din poziţia pe care o am în cadrul organizaţiei, aici se poate pronunţa mult mai bine colegul Mircea Croitoru, pe care l-am înlocuit la cârma APNLF, că dumnealui s-a bătut până acum pentru asociaţie şi producători. Mă pot exprima doar din punctul meu de vedere, bazat pe experienţa mea de agricultor, de copil de la ţară, la nivel de prima persoană fizică din judeţul Teleorman care a făcut primul proiect SAPARD, prima persoană din judeţ care a făcut şi un al doilea SAPARD: mi se pare o ipocrizie. Se vorbeşte mult şi se face puţin.

– La ultima întâlnire aţi acreditat o societate – SC Traditional Resources Management, membră şi ea a organizaţiei – ca unic distribuitor pentru produsele obţinute de fermieri care nu au puterea să-şi comercializeze pe cont propriu rodul activităţii.

– Fac o precizare. Mai mult de 80% din membrii asociaţiei noastre şi mai mult de 90% din cultivatorii de legume şi fructe din România nu au puterea financiară şi capacitatea logistică de a încheia contracte cu lanţurile de supermaket-uri din ţară, inclusiv din cauza clauzelor impuse – să aibă maşini şi depozite frigorifice, o continuitate în livrare, un plan de cultură etc. Atunci, pentru că asociaţia este nonprofit şi nu poate face acest lucru, am creat o firmă, Traditional Resources Management, care să preia această povară a distribuţiei şi valorificării recoltei. Ei au infrastructură, transport la condiţiile solicitate, oameni care să negocieze preţurile. Este, ca să nu se înţeleagă altceva, un reprezentant al nostru, al fermierilor din APNLF, în relaţia cu supermarket-urile, iar vizate sunt toate sortimentele care se produc în ferme, inclusiv bio, eco sau în conversie.

– Conducerea asociaţiei a avut o întâlnire şi cu anumite lanţuri de magazine. Cu ce rezultat?

– Am avut întrevederi chiar dinainte de a prelua funcţia de reprezentare în APNLF, pe vremea când lansasem proiectul „SOS Legumicultura“, tradus „Sfaturi, Oportunităţi, Soluţii în Legumicultură“. Aici m-am bucurat de sprijinul oficialilor de la Ministerul Agriculturii, pe un subiect pentru care întotdeauna am găsit uşa deschisă. La nivel declarativ şi uşile supermaket-urilor sunt deschise! În clipa de faţă, într-o asociere cu BIO România, organism condus de colegul Marian Cioceanu, am avut întâlniri cu mai multe supermaket-uri, un singur lanţ reacţionând pozitiv deocamdată la propunerile noastre.

– Într-un comunicat către membrii asociaţiei spuneaţi că, pe 13 septembrie, la Sediul Sucursalei Regionale CEC, în prezenţa dvs. şi a lui Marius Cioceanu – preşedintele BIO România, s-a lansat un produs de finanţare denumit „Oferta pentru finanţarea proiectelor de investiţii privind trecerea de la convenţional la bio şi modernizarea fermelor bio existente“. Care sunt condiţiile de creditare?

– Proiectul este numai al BIO, eu n-am niciun merit. Creditul este de 10.000 până la 50.000 de euro, iar condiţia este ca solicitantul să aibă un proiect, să fie membru al BIO –România sau al Asociaţiei Profesionale Naţionale pentru Legume şi Fructe. În rest, toate lucrurile sunt făcute, deci solicitantul care îndeplineşte aceste criterii are calea deschisă la creditare, la garanţii, la piaţă.

– Şi acum, pentru că ştiu că este proiectul dvs. de suflet, vorbiţi-ne despre experimentul Piaţa Filaret, pe care aţi deschis-o.

– Experimentul îmi depăşeşte toate aşteptările. Trebuie ca oamenii să vină să vadă ce este aici ca să-şi dea seama despre iniţiativa noastră. Regula de bază într-o piaţă în care se vând doar produse adevărate, adică de la mama lor, este ca omul întâi să guste şi apoi să facă un preţ, de comun acord cu producătorul. În felul acesta şi producătorul are un feedback, îşi adaptează tehnologia, să corespundă produsul muncii lui cu dorinţa şi gustul cumpărătorului. Pe de altă parte, vreau să fac şi o curăţenie în lumea noastră, a producătorilor. Chiar dacă sunt preşedintele APNLF nu înseamnă că voi ţine în orice condiţie partea producătorilor. Pentru că nu sunt ipocrit, spun clar: în rândul producătorilor români sunt foarte mulţi, scuze, golani care nu respectă tehnologia, nu respectă nimic, intră pe piaţă otrăvind produsele, fără să se gândească că, dacă vor fi corecţi cu tehnologia, pe parcurs piaţa îi va răsplăti. Deci experimentul Filaret va face şi triere între producători astfel încât piaţa să ofere cinstit calitate.

Maria BOGDAN