reclama youtube lumeasatuluitv

100 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române a Horticultorilor

• Interviu cu profesorul universitar doctor, preşedinte al Societăţii Române a Horticultorilor, Gheorghe Glăman

Evoluţia societăţilor de horticultură

– Să ne întoarcem puţin în timp, spuneţi-mi care sunt începuturile acestei Societăţi?

– A luat fiinţă pe data de 24 ianuarie 1913, când un grup de horticultori s-au întâlnit cu totul întâmplător să bea o bere şi s-au gândit că nu au niciun fel de organizaţie şi astfel s-au decis să facă o societate de horticultură. Majoritatea dintre ei erau străini. Asta pentru că Societatea Română a Horticultorilor, în prima ei formulă, s-a bazat mult pe cei veniţi în România să lucreze din diverse motive. Unii ca să câştige bani, alţii au fost aduşi odată cu regele Carol I. Apoi, foarte mulţi oameni au plecat din Ţara Românească la studii în străinătate, au văzut grădinile de pe acolo şi când s-au întors au realizat tot felul de aranjamente de grădini interioare, au deschis stabilimente. De exemplu, Ştirbei avea la Buftea una dintre cele mai mari pepiniere. Aşadar, începutul îl putem stabili pe 24 ianuarie 1913. Aceştia au trimis cărţi poştale, cum era pe vremea aceea, şi astfel s-au strâns 41 de horticultori.

– Exista vreun model în Europa?

– Da. În 1928 Societatea Română a Horticultorilor a fost invitată la centenarul Societăţii franceze. A participat preşedintele societăţii, Jean Charles Faraudo, care a prezentat un referat despre soiurile de fructe româneşti şi, de asemenea, o miniexpoziţie de fructe din soiuri locale, dar şi străine. Audienţa a fost foarte impresionată, astfel încât l-a ales membru al juriului şi lucrarea lui a şi fost publicată. Doi ani mai târziu a sărbătorit Elveţia centenarul. În 1931, Societatea Regală de Horticultură din Anglia a sărbătorit 100 de ani, eveniment la care a luat parte şi regina Maria a României. Deci 1913 înseamnă, faţă de societăţile importante din Europa a acelor vremuri, relativ puţin şi spun că diferenţa de performanţă între horticultura din ţara noastră şi aceste ţări este vizibilă. Sigur că între timp s-au mai făcut paşi importanţi, dar să nu uităm că primul Congres de Horticultură a fost organizat tot de francezi, în 1898, Congresul Mondial de Horticultură. La anul va avea loc al 29-lea Congres de Horticultură la Bisbee, iar România, din 1923, a fost invitată în mod frecvent la aceste manifestări.

Legătura între cercetare şi producţie

– În fapt, ce rost au aceste societăţi?

– În primul rând scopul pentru care au fost create este unul ştiinţifico-tehnic. Activitatea se desfăşoară pe secţii: legumicultură, pomicultură, cultura cartofului, plante medicinale şi subsecţii: genetică, ameliorare, mecanizare etc. şi coordonează cercetările din toată lumea. De exemplu, la congresul desfăşurat în Portugalia în 2010 au luat parte peste 5.000 de cercetători. Iar cu această ocazie au fost prezentate publicului 6.000-7.000 de referate ştiinţifice. Apoi, un alt rol al Societăţii este de a publica lucrări, de a realiza consultanţă în unităţile de producţie, în exploataţiile horticole şi de a face legătura între cercetare şi producţie. Noi nu suntem o societate sindicală. Sigur că ne luptăm, de exemplu, pentru înfiinţarea unei direcţii tehnice, pentru că Ministerul Agriculturii nu are o direcţie tehnică de horticultură. Nu poţi să ceri să ai vacă dacă nu are cine să o mulgă. Şi mai avem o bătălie, cu evaziunea fiscală în domeniul legumelor şi fructelor.

– Aveţi vreo legătură cu cercetarea ştiinţifică românească, cu Institutul Naţional, cu staţiunile de cercetare?

– În Societate sunt înscrişi membri persoane fizice şi persoane juridice. Toate institutele, staţiunile de cercetări horticole sau care au preocupări de cercetare în domeniul horticulturii, toate facultăţile de horticultură, aproape toate liceele horticole din ţară şi asociaţiile profesionale, dar şi societăţi comerciale producătoare de legume, fructe, vin fac parte din Societatea Romană a Horticultorilor, pentru că numai aşa ne putem organiza, să ne cunoaştem şi să învăţăm unii de la alţii.

– Cei care produc legume renunţă să le mai ducă în pieţe, pentru că acolo există o concurenţă neloială. Ce părere aveţi?

– Dincolo de lipsa de bani, de probleme din consultanţă, de lipsă de sprijin ne confruntăm cu evaziunea fiscală, care omoară orice iniţiativă a celor care produc legume şi, pe de altă parte, deschid larg porţile celor care câştigă fără să aibă niciun merit. Sunt aceşti intermediari care vor să ia pe nimic. Uitaţi-vă ce scandal este la grâu şi la porumb, deci problema este generală. La fel se întâmplă şi în viticultură. Anul trecut a fost în jur de 2 lei kg de struguri, în funcţie de soi. Anul acesta, fără niciun fel de motiv, kilogramul nu trece de 1,60 lei. Or eu nu ţin minte ca în ultimii 20 de ani preţul la vin să fi scăzut vreodată. Aşadar, este de neînţeles această tăcere a Guvernului şi mai ales a Ministerului de Finanţe, care se plânge tot timpul că nu are bani, în loc să fiscalizeze totul.

Lucrări prezentate cu ocazia centenarului

– Cu ce veniţi nou la întâlnirea horticultorilor de pe 29 octombrie 2013, când se marchează 100 de ani de la înfiinţarea Societăţii Române a Horticultorilor?

– În primul rând marcăm momentul, 100 de ani. Apoi vom lansa o monografie a Societăţii Române a Horticultorilor cu date, fapte şi oameni în perioada 1913-2013, o lucrare bazată pe informaţii certe din ziare, din reviste ale vremii până în zilele noastre, în aşa fel încât să avem toţi cunoştinţă de ceea ce s-a făcut, pentru că cine nu cunoaşte istoria poate să o repete. De asemenea, vom publica o altă lucrare, care se numeşte Cartea de aur a slujitorilor horticulturii româneşti, care numără peste 1.400 de persoane, cu CV-ul fiecăreia în parte, cu fotografiile şi realizările acestora. A treia lucrare este „Horticultura României de-a lungul timpului“, iar a patra lucrare este Pomologia României.

– Va fi de asemenea un prilej de a trage linie pentru a vedea unde vă aflaţi?

– Vom prezenta şi opt referate ştiinţifice privind perspectivele fiecărui sector în parte, cercetarea împreună cu cei din producţie, cu asociaţiile profesionale, care vor marca perioada următoare a fiecărui sector: legume, cartofi, flori etc. Există şi o propunere interesantă privind alegerea bujorului ca floare naţională. România nu are nicio floare naţională în momentul de faţă. Mai sunt şi premiile Societăţii Române a Horticulturii, pe zona de cercetare, pe carte ştiinţifică şi un premiu nou, pentru dezvoltarea societăţilor comerciale.

– Ce se mai întâmplă cu Camerele agricole? Vă întreb pentru că dvs. aţi fost preşedinte al Comitetului Naţional de Iniţiativă pentru Camerele Agricole.

– Legea Camerelor agricole a fost modificată prin Ordonanţa de Urgenţă nr. 57, care prevede şi desfiinţarea Comitetul Naţional de Iniţiativă. Eu am vrut din toată inima să aplic legea pentru că sunt format la „şcoala legii“. Dacă în lege scrie că trebuie văruit zidul alb, n-am să-mi propun niciodată să-l fac bleu. Aşa am încercat şi cu Camera agricolă, să o fac exact după lege. Probabil că cei care au votat legea în Parlament n-au citit-o. Acum este o Cameră agricolă practic numai pentru consultanţă, dar nu este consultanţa care ar trebui făcută pe banii fermierului. Or consultanţa înseamnă învăţământ, iar învăţământul, prin Constituţie, este suportat de stat. Vă spun cinstit că va fi greu să iasă ceva din această cameră agricolă aşa cum este concepută ea. Şi cea care era din vechea lege avea destule bube. Dar ca orice lege, la fel ca o maşină se rodează; mai schimbi un şurub, iar cu timpul putea să devină excelentă. Pentru că puterea trebuia dată în mâna fermierului.

Gheorghe VERMAN