Lumea satului 750x100

update 20 Oct 2020

Rapiţa, între convenţional şi inovativ

Specialiştii consideră că jumătate din producţia rapiţei se formează toamna. Din acest motiv, tehnologia şi managementul culturii sunt elemente esenţiale împotriva factorilor de risc – secetă, dăunători, boli, buruieni, temperaturi scăzute până la venirea iernii. Cele mai importante repere tehnologice pentru a asigura o cultură bună sunt epoca de semănat, pregătirea solului, doza de sămânţă/ha, fertilizarea, combaterea buruienilor etc. Diviziile de cercetare ale companiilor prezente pe piaţa agricolă românească au dezvoltat soluţii inovative pentru cultura rapiţei, care să răspundă unei cerinţe capitale: obţinerea unor producţii similare celor din ţările cu tehnologii avansate. Fiecare an vine cu noutăţi, în funcţie de condiţiile de climă şi de sol, iar ultima provocare din 2013 se referă la devansarea epocii de semănat.

Epoca de semănat

Analiza datelor din ultimii 30 de ani indică o epocă optimă de semănat situată între 2-7 septembrie, probabilitatea căderii unor precipitaţii în această perioadă fiind mai mare. Există însă mai multe recomandări: semănatul are loc la începutul lunii septembrie sau mai târziu, dacă este secetă; în jurul datei de 20-30 august în vestul şi nordul ţării şi 1-15 septembrie, în sud; după 20 august, în jumătatea de nord, 5-15 septembrie, în sud şi după 1 septembrie, în sud-vestul ţării. Ca soluţie generală ar fi aceea de a asigura culturii 800-900 grade temperaturi active mai mari de zero grade Celsius, astfel încât planta să intre în iarnă cu o rozetă de 6-8 frunze, diametrul la colet 7-8 mm, rădăcina pivotantă la 20 cm adâncime, 1,5-2 g masă uscată pe fiecare plantă, 40-60 plante/mp, cu punctul de creştere cât mai aproape de sol. Teoretic, fiecare fermier ar trebui să calculeze data semănatului pentru a obţine condiţia ideală de iernat a culturii. Din acest motiv în 2013 au existat însămânţări ale rapiţei foarte timpurii, astfel că, la 5 septembrie, inclusiv în sudul ţării, cultura era răsărită şi bine dezvoltată pe suprafeţe însemnate. Mai multe companii au avansat, de altfel, această soluţie, a semănatului mai timpuriu.

Ing. George Popescu, director tehnic zona sud, Monsanto, a precizat că soluţiile tehnice în ceea ce priveşte înfiinţarea culturii de rapiţă diferă de la an la an: „Ceea ce le recomandăm noi fermierilor, în cazurile în care toamna are multe neprevăzute din punct de vedere climatic, este să nu aştepte ploaia şi apoi să semene. În general este bine ca precipitaţiile să prindă sămânţa în pământ. Mai degrabă indicăm folosirea regulatorului de creştere decât să intre cultura mică şi nepregătită în iarnă.“

Repere tehnologice

– Pregătirea solului: fermierii români au oscilat între soluţiile convenţionale şi lucrări minime: discuit dez­miriştire – arătura de vară – discuit – fertilizare – discuit – tăvălugit – se­mănat; arat – discuit – fertilizare – dis­cuit – semănat + tăvălugit; discuit 1 – discuit 2 – fertilizare – discuit uşor + tăvălugit – semănat; pregătirea concomitentă a terenului şi semănatul cu utilaje multiple care asigură discuit + mărunţire + semănat + fertilizare pe rând + tăvălugire. Minimum tillage, utilizată şi la noi, este o soluţie de contracarare a secetei, deci de păstrare a apei în sol, de salvare a costurilor legate de combustibil şi forţă de muncă, reducerea compactării şi îmbunătățirea capilarității solului etc.

– Îngrăşăminte: Pentru o tonă de recoltă este nevoie de 52 kg s.a.azot, 46 kg s.a. fosfor şi 44 kg s.a. potasiu. Solul asigură 60-70 kg azot, 50 kg fosfor şi 250-300 potasiu. Doza recomandată pentru întreaga perioadă de vegetaţie: 110-150 kg  azot, 60-80 kg fosfor, 50-70 kg potasiu şi 20-40 kg sulf.

În lipsa cartării, se recomandă: 80-180 kg azot/ha, 50-120 kg fosfor şi 65-150 potasiu.

Pentru toamnă cantitatea recomandată la fertilizare este, în substanţă activă, de 20-35 kg azot, 46 kg fosfor, 48 kg potasiu şi 44 kg sulf.

– Erbicidarea preemergentă (după semănat, dar înainte de răsărirea culturii şi a buruienilor).

– Aplicare regulator de creştere + fungicid, când rapiţa are 4-6 până la maximum 8 frunze, pentru creşterea rezistenţei la iernare.

Cum au procedat fermierii?

Ing. Ilie Popescu, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricole Olt, a înfiinţat cultura de rapiţă în termenul optim, care corespunde, în zona de sud, sud-vest a ţării, perioadei cuprinse între 25 august şi 1 septembrie. Recomandarea semănatului mai timpuriu decât această epocă o consideră mai degrabă a fi una pur comercială (vânzarea în avans a seminţelor faţă de concurenţă): „Niciun studiu nu vorbeşte despre aşa ceva!“ Ca lucrări ale solului a mers pe varianta convenţională, şi nu pe cea a lucrărilor minime: arat – lucrare cu combinatorul – fertilizat – discuit – semănat + tăvălugit. Erbicidatul îl va aplica, dar în funcţie de gradul de îmburuienare şi de hibrizii folosiţi. Fermierul ne-a spus însă că există ferme care nu fac nici fertilizarea şi nici erbicidarea din cauza costurilor mari.

Ing. Valeriu Călin, preşedintele Asociaţiei producătorilor agricoli de cereale şi plante tehnice „Agroceres“ Buzău, a semănat rapiţa în intervalul 28 august – 1 septembrie. A pregătit solul mai greu, pentru că a prins o perioadă cu precipitaţii, renunţând la arat, pe următoarea formulă: afânare cu cultivator (repetată de 2 sau chiar 3 ori, din cauza bolovanilor) – fertilizare – disc – semănat. La fertilizare a folosit 200 kg/ha îngrăşăminte complexe NPK 18-46-0, iar erbicidarea o practică în tehnologie de când cultivă rapiţă: „De regulă vin cu rapiţa după grâu şi erbicidez în principal pentru a elimina grâul din samulastră. Dacă nu-l înlătur acum, la anul va concura rapiţa, va ajunge la maturitate şi impurifică recolta.“

Maria BOGDAN