Articole revista 01 Octombrie 2013, 13:27

La Ciocăneşti, expoziţie cu lăzi de zestre

Scris de

Cu ceva timp în urmă, la Casa de Cultură „Florin Gheucă“ din comuna suceveană Ciocăneşti a fost vernisată o expoziţie cu peste 10 lăzi de zestre, unele cu o vechime de peste 100 de ani, şi a fost reconstituită camera pentru oaspeţi dintr-o gospodărie ţărănească.

Aşa cum am aflat de la Marilena Niculiţă, muzeograf la Muzeul ouălor încondeiate Ciocăneşti, în trecut, când o fată se mărita conta cât de bogată era lada de zestre. O fată cu zestre multă era curtată de flăcăii bogaţi şi harnici, iar cea cu zestre puţină risca să se mărite cu un bărbat fără pământ, fără animale sau păduri sau chiar să rămână nemăritată. În lada de zestre trebuiau să fie cât mai multe covoare de pus pe perete, îţate de pus pe pat, iţari, cămăşi şi poale, componentele costumului popular bărbătesc, ii şi catrinţe femeieşti, chingi şi brâie în culorile steagului românesc sau cu motive geometrice specifice zonei, bundiţa, cămaşa cu altiţă, ciorapi de lână, tulpan cu franjuri, trăistuţa, pernuţele lucrate în cruciuliţe, plapuma, pătura frumos ţesută.

„În această ladă trebuiau să existe toate obiectele necesare cu care doi tineri căsătoriţi să înceapă o viaţă nouă. Din lada de zestre nu lipseau crucea şi icoana ca semn de binecuvântare pentru tinerii căsătoriţi, o oglindă unde mireasa se gătea pentru mire, o năframă, ştergare frumos ţesute folosite pentru decor în semn de cinstire a icoanelor. Pregătirea lăzii începea când fetele erau încă mici, la 7 - 8 ani. Uneori, la o cămaşă se lucra şi un an de zile. Se începea toamna şi se termina în primăvară. În expoziţie se găseşte şi o năframă (batistă) veche de 120 de ani cu care tinerii se ţineau de mână atunci când mergeau la cununie, realizată în culori vii, naturale, obţinute din fierturi de plante“, ne-a spus muzeografa Marilena Niculiţă.

De la păstrătoarele vechilor tradiţii am aflat că lada de zestre întâlnită astăzi în casele bătrânilor este întrebuinţată fie pentru a ţine obiecte de îmbrăcăminte sau ţesături vechi, în marea majoritate daruri de la părinţi sau bunici, fotografii de familie sau cărţi vechi, pentru a păstra „pânzeturi“. Se întâmplă însă, din păcate, ca lada de zestre să capete şi alte destinaţii, cum ar fi de exemplu păstrarea făinii sau a cerealelor.

Valeria Ciocan, una dintre posesoarele unei astfel de lăzi, ne-a spus că, în trecut, printre obiectele din lână, bumbac şi in puse în lada de zestre, valurile de pânză şi macaturile ţesute la războiul din lemn, se puneau frunze de nuc, plante de pelin amar şi foiţă de tutun pentru a nu fi atacate de molii sau alte insecte. După ce erau scoase din ladă, obiectele de îmbrăcăminte, covoarele, ştergarele etc. erau spălate la râu şi apoi, după ce erau uscate, printre ele se punea levănţică.

„Aceste lăzi erau făcute de cei mai buni meşteri pentru că trebuiau să fie sculptate sau pictate foarte frumos, cu elemente specifice satului din care provenea mireasa. Din lada cu zestre, printre altele, nu trebuiau să lipsească sacii din pânză de bumbac pentru făină de grâu sau porumb şi sacii din cânepă care erau mai trainici şi mai rezistenţi pentru a păstra cerealele, scoarţa pe care cei doi miri se aşezau în genunchi la biserică, ca să primească sfânta taină a cununiei din partea preotului, dar şi scoarţele din lână de diverse culori cu care se acopereau pereţii camerei de oaspeţi, lăicerele pentru laiţe, dar şi pentru a acoperi cuptorul pe timp de iarnă – când era folosit ca pat – pernele şi plapuma“, ne-a spus tânăra Laura Niculiţă, care a moştenit de la bunica sa o astfel de ladă a amintirilor.

Pe lângă lăzile de zestre, la Ciocăneşti au fost expuse şi obiecte de mobilier vechi, covoare, ştergare, amenajându-se odaia de curat, unde se primeau musafirii. Au fost expuse paturi şi dulapuri sculptate, foarte vechi, noptiere, laiţe, patul cu fân, o oglindă foarte veche, icoane vechi, lăicere.

„Am amenajat o cameră ţărănească, specifică satului Ciocăneşti, din care nu lipsesc lăzile de zestre. În lada de zestre, realizată din lemn de brad sau de fag şi stejar ca să reziste mai mult în timp, vopsite sau sculptate, se păstra tot ce era mai de valoare într-o casă“, a precizat Marilena Niculiţă. 

De la primarul Radu Ciocan am aflat că este bine să ne amintim de aceste obiecte care ne-au încântat copilăria şi de care ne leagă atâtea amintiri, pentru ca şi tânăra generaţie să înţeleagă şi să aprecieze tradiţiile şi obiceiurile din satul românesc.

Silviu BUCULEI


Vizualizari 3391
Evaluaţi acest articol
(1 Vot)

Copyrights © Lumea Satului

Redacţia:

Str. Moineşti nr. 12, Bl. 204, Sc. A, Ap. 4, sector 6, Bucureşti.
Pentru corespondenţă: OP 16, CP 39.
Tel/fax.: 021.311.37.11;
ISSN 1841-5148

Marketing, abonamente, difuzare
Tel: 031.410.07.45
- Nicusor Oprea Banu – 0752.150.146, 0722.271.338;

Compartiment financiar
– dr. Niculae Simion – 0741.217.627

Editura: ALT PRESS TOUR Bucureşti