reclama youtube lumeasatuluitv
update 20 Sep 2019

An dificil pentru livada Bergamelli, de lângă Miercurea Sibiului

• Şcepticism cu carul legat de viitoarea reconversie din pomicultură

În livada de la Dobrâca a Agricolei Bergamelli, de lângă Miercurea Sibiului, 2012 nu a fost deloc generos, cel puţin în livada de meri înfiinţată prin anii 1987-1989 cu soiul Idared. Inginerul Nicolae Neamţiu pune totul pe seama frigului din timpul primăverii şi a „zborului neconcludent al albinelor“, astfel că pomii au intrat în periodicitate, iar polenizarea nu s-a realizat. În 2012 livada a produs 40 tone de fructe la hectar, iar anul acesta recolta nu contează economic. Pentru că tratamentul nu-şi mai găseşte eficienţa în fruct au fost efectuate doar lucrările de bază (tăieri, fertilizare şi coasă) şi tratamentele-cheie pentru a asigura condiţiile pentru rodul din anul următor.

Bergamelli are o suprafaţă totală de 144 ha de livadă: 87 ha de plantaţii superintensive sunt noi, realizate prin efort financiar propriu. Predominat este mărul (peste 40 ha de livadă) din soiurile Fuji, Gala şi Golden. Ferma deţine şi 20 ha livadă tânără de cireş (soiurile Regina şi Kordia), dar în acest caz proprietarii s-au confruntat cu o altă uriaşă problemă, cea a furturilor, nere­zol­vată nici după ce au săpat tranşee pe lângă gardul de împrejmuire şi nici după mica intervenţie a autorităţilor. Planul firmei pe termen mediu şi lung nu se opreşte însă nici din cauza unui an mai slab şi nici din pricina furturilor. Proiectul imediat este cel de înlocuire a plantaţiei vechi, de 57 ha, cu una nouă, lucru care s-ar putea realiza prin programul european de reconversie în pomicultură.

„E tâziu să vorbim acum despre reconversie din 2014“

Ing. Nicolae Neamţiu este sceptic că lucrurile se vor desfăşura aşa cum au fost prezentate, într-o primă întâlnire cu pomicultorii, de autorităţile din România: „Mi-e teamă ca programul să nu fie un pom lăudat la care te duci cu sacul prea mare. E un pic cam târziu să vorbeşti acum de reconversie imediată, din 2014. Lucrurile acestea necesită un termen mai lung de planificare, e nevoie de un an jumătate numai să pregăteşti terenul, să faci lucrările de scarificare, de desfundare, două arături, discuit. Nu poţi să te apuci de plantat livadă ca de o casă, azi torni fundaţia, mâine pui cărămida. Trebuie fundamentate nişte norme. Aud vorbindu-se despre 15.000 de euro la hectar, o sumă foarte bună, care acoperă 70-75% din costurile de înfiinţare. Dar nu suma este problema mea, ci cum se acordă ea, fiindcă nu-i totuna să plantezi în teren nud sau în livadă defrişată.

Unele sunt costurile pentru prima variantă, altele să defrişezi, să scoţi rădăcinile din fosta livadă şi-apoi să pregăteşti lotul pentru cea nouă. Pe urmă, care este setul de lucrări, fiindcă nu arunci cu banii în vânt, mai ales că se vor ivi mulţi vânători de fonduri europene? E uşor să faci acolo o groapă, plantezi pomul şi-apoi te miri de ce se usucă. Pomicultorii ştiu despre ce vorbesc eu. Trebuie nişte reguli stricte, o tehnologie obligatoriu de urmat şi de respectat, cu o gamă de lucrări de pregătire a terenului completă, începând, cum spuneam, de la scarificat, arat etc. Eu cred – fiindcă nu faci o investiţie pentru un an, ci pentru 30 de ani – că 60-70% din sumă trebuie să meargă numai pentru lucrările de pregătire a terenului, pentru sistemul de irigaţii, pe care-l instalezi odată cu pomul, chestiuni care au o importanţă covârşitoare pentru randamentul ulterior al plantaţiei. Cine urmăreşte apoi dacă aceste condiţii sunt îndeplinite cumulativ, fiindcă, bănuiesc, nu ne permitem să irosim banii?“

România n-a rezolvat încă problema materialului săditor

În opinia ing. Neamţiu, un alt aspect care ar trebui clarificat se referă la materialul biologic folosit. „Vă spuneam că noi am înfiinţat 87 ha de plantaţii. Cu ce material săditor? Cu material din Italia, fiindcă pepinierele noastre nu puteau să ofere mai mult de 1.000, 5.000, hai 10.000 de puieţi. Ce să faci cu ei, la o densitate de 2.500 pomi la hectar? Iar cu soiurile acestea aduse de afară avem o problemă, nu se aclimatizează condiţiilor de la noi. Ele au fost concepute genetic să reziste la temperaturi de minus 4-5°, or aici, în centrul ţării, avem ierni şi cu -25°C! Nu am auzit să se fi rezolvat acest aspect. Şi e cam târziu să vorbim astăzi despre criza materialului săditor pentru o livadă pe care o plantezi anul viitor. Vom ajunge ca-n viticultură, când 80-90% din butaşi au fost aduşi de-afară. Apoi s-ar impune să stabilim gama de soiuri pe care s-o folosim, fiindcă nu mai putem merge cu Ionathanul, de exemplu, care o să fie istorie peste 30 de ani, ci trebuie să ne aliniem tendinţelor de pe plan mondial.“ Din toate aceste motive, Bergamelii nu crede că va putea accesa programul de reconversie mai devreme de doi ani. Va aştepta întâi toate clarificările şi-apoi va alege varianta optimă.