Adama Sultan iulie 2020
update 13 Aug 2020

Resturile vegetale, sursă importantă de îmbunătăţire a fertilităţii solului

Cu fiecare recoltă se extrag din sol cantităţi importante de elemente nutritive care ar trebui compensate prin aplicarea de îngrăşăminte.

În ultima perioadă se aplică tot mai puţin îngrăşăminte, motiv pentru care o bună parte din suprafaţa arabilă a ţării a ajuns să aibă conţinutul în humus sub 2%.

La îndemâna agricultorilor se găseşte însă o sursă importantă pentru creşterea fertilităţii solului, şi anume resturile vegetale care, în afară de rădăcini şi mirişte, care totalizează cca 1,5-2 t/ha substanţă uscată, se mai adaugă cca 2 t paie, 2 t tulpini de floarea-soarelui, 5-6 t tulpini de porumb etc.

Combinele moderne sunt prevăzute cu aparate de tocat aceste tulpini şi de împrăştierea lor uniform pe teren.

Prin urmare, ideal ar fi să renunţăm la ideea de strângere a resturilor vegetale şi eliberarea terenului şi mai ales de îndepărtare a lor prin ardere. Se ştie că menţinerea şi îmbunătăţirea stării de fertilitate a solului sunt condiţionate, în primul rând, de existenţa materiei organice în sol. Aceasta se realizează prin administrarea de îngrăşăminte organice şi prin valorificarea cât mai eficientă a resturilor vegetale (paie, vreji, colete, tulpini de porumb şi floarea-soarelui), precum şi a buruienilor existente pe teren.

S-a demonstrat în mod practic că, fără existenţa materiei organice în sol, indiferent ce cantitate de îngrăşăminte chimice se aplică, nu se obţin producţii corespunzătoare. De exemplu, prin eliminarea completă a paielor de pe teren, producţia de grâu scade continuu, chiar dacă doza de îngrăşăminte chimice creşte.

Capacitatea productivă a solului se depreciază continuu ca urmare a diminuării şi epuizării suportului său reprezentat de materia organică; prin ea se furnizează substanţele nutritive necesare plantelor şi se mijloceşte sinteza humusului, acea substanţă specifică solului care reprezintă depozitul trofic şi energetic al fertilităţii.

Resturile vegetale aduc în sol o cantitate scăzută de azot (20-40 kg/ha), dar ele au un rol hotărâtor în menţinerea proporţiei de materie organică şi în sinteza compuşilor care intră în alcătuirea humusului.

Măsuri practice

Resturile vegetale de pe 1 ha de cereale păioase pot aduce în sol peste 400 kg de humus. Din aceste motive recomandăm:

– după recoltarea culturilor de vară cu combine prevăzute cu tocător, pentru a stimula activitatea microorganismelor care participă la descompunerea materialului vegetal, se vor administra 15-20 kg de azot pentru fiecare tonă de material vegetal (uscat). Aceasta pentru ca microorganismele respective să nu consume azotul existent în sol, provocând aşa-numita „foame de azot“;

– imediat după recoltare se va efectua lucrarea de dezmiriştit care realizează, în continuare, o mărunţire a resturilor vegetale şi amestecarea acestora cu stratul superior al solului. În acest strat se continuă mărunţirea materialului vegetal de către microfauna solului (viermi, râme, acarieni etc.)

– pe suprafaţa fragmentelor mărunţite se instalează o floră de ciuperci care distruge cuticula externă şi pă­trunde în interior;

– mai departe îşi pot începe activitatea şi bacteriile care realizează descompunerea materiei organice şi formarea de produşi intermediari şi finali;

– ca urmare a activităţii microorganismelor, resturile vegetale îşi schimbă culoarea, devin negricioase, ceea ce demonstrează că au fost colonizate de bacterii şi ciuperci-mucegaiuri;

– acesta este momentul care ne indică posibilitatea de a se trece la efectuarea arăturii şi încorporarea res­turilor vegetale în zona activităţii microorganismelor aerobe (până la 15-17 cm);

– brazda trebuie să fie întoarsă la 45° şi nu cu introducerea materiei organice la fundul brazdei în condiţii anaerobe, unde prin descompunere rezultă substanţe toxice dăunătoare germinaţiei seminţelor de grâu, porumb ş.a.;

– nici menţinerea în totalitate la suprafaţa solului nu este indicată, deoarece procesul de mineralizare este intens şi o parte din produşii rezultaţi pot fi levigaţi în adâncime;

– o parte din resturile vegetale, bine mărunţite şi omogenizate cu solul, pot rămâne pe grosimea patului germinativ, având un rol benefic de protecţie atât asupra solului, cât şi asupra tinerelor plante;

În acest fel resturile vegetale îşi pot aduce un aport important la îmbunătăţirea fertilităţii solului.

Prof. dr. ing. Vasile POPESCU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Articole recente - Lumea Satului