Starea vremii este foarte importantă pentru sănătatea animalelor, iar factorii meteorologici de intensitate mare favorizează îmbolnăvirea acestora. Astfel, există posibilitatea apariţiei antraxului la animalele nevaccinate.

Antraxul, cunoscut sub denumirea de dalac, buba neagra, cărbune etc., este comun mai multor specii de mamifere domestice şi sălbatice, fiind transmisibil la om. Boala este produsă de o bacterie care există în mediul exterior sub formă de spori, rezistând în sol zeci de ani. La boală sunt recep­tive majoritatea speciilor de mamifere domestice şi sălbatice, cele mai sensibile fiind ovinele şi caprinele, urmate de taurine, cabaline, bubaline şi alte ierbivore.

Sursele de infecţie sunt reprezentate de animalele bolnave care elimină germeni prin toate secreţiile şi excreţiile sau de cadavre care sunt scoase la suprafaţă de ploi abundente. Prin deschiderea cadavrelor sau a sacrificării animalelor bolnave se răspândeşte un număr mare de germeni în mediul exterior. Produsele provenite de la animalele cu antrax (carne, piei, păr, lapte, lână) conţin cantităţi mari de spori, fiind surse de infecţie importante în special pentru om.

La ierbivore infecţia are loc prin ingerarea sporilor odată cu furajele sau apa, prin inhalarea prafului contaminat cu spori, fiind posibilă şi infecţia prin leziuni ale pielii.

La om infecţia începe în mod frecvent prin intrarea sporului în organism printr-una dintre multiplele căi: respiratorie (boala scărmănătorilor de lână), digestivă (prin consum de carne infectată) sau cutanată.

Semnele clinice ale bolii nu diferă prea mult de la o specie la alta, dar există unele particularităţi privind durata şi gravitatea bolii. Astfel, la ovine şi caprine boala este extrem de rapidă, animalele devin brusc agitate, cu respiraţie grea, tremurături musculare, secreţii în general, hemoragice la nivelul orificiilor nazale sau anale. Animalele mor în câteva minute sau ore.

La bovine sunt aceleaşi semne, dar cu durată mai mare. Acestea prezintă febră, lipsa poftei de mâncare, colici, lipsa rumegării, diaree şi urinare cu sânge, convulsii. La cabaline simptomele sunt de ordin general: febră, respiraţie accelerată, cordul bate puternic, animalul nu consumă alimente. Cadavrele animalelor cu antrax se balonează imediat, iar la nivelul cavităţilor nazale, bucală, anală apar scurgeri sangvinolente, acestea fiind primele indicii ale antraxului.

Diagnosticul se suspicionează pe baza manifestărilor clinice şi aspectului cadavrului. Diagnosticul de certitudine se stabileşte prin examen de laborator.

Cea mai importantă măsură în prevenirea antraxului este vaccinarea cu Carboromvac. Pentru o mai mare eficienţă a vaccinului, este necesar ca animalele să fie deparazitate intern, înainte de vaccinare, cu suspensii buvabile de Rombendazol, Romfenbendazol, Rombendazol plus, Ecvirom sau cu soluţii injectabile: Romivermectin şi Romavermactin plus.

Deşi vaccinarea contra antraxului este o acţiune obligatorie care se face primăvara, înainte de ieşirea la păşunat, la rumegătoare (bovine, ovine, caprine) şi cabaline, anul acesta, pentru că vaccinul anticărbunos a fost în cantităţi insuficiente, au rămas multe animale nevaccinate. Vaccinarea acestora este absolut necesară, mai ales în această perioadă cu ploi abundente, asociate cu vânturi puternice, care duc la răspândirea sporilor de antrax pe suprafeţe întinse.

Dr. Viorica CHIURCIU, medic veterinar
Doctor în ştiinţe medicale
SC Romvac Company SA
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013