reclama youtube lumeasatuluitv
update 23 Sep 2022

Retrocedarea pădurilor trebuie finalizată

• Interviu cu Adam Crăciunescu, directorul general al Regiei Naţionale a Pădurilor – Romsilva

La ora actuală, retrocedarea pădurilor, tăierile ilegale de masă lemnoasă, elaborarea noului Cod Silvic, schimbarea legislaţiei în acest domeniu reprezintă chestiuni considerate controversate. În multe situaţii s-a spus că lipsa de voinţă politică distruge pădurea ori că Romsilva s-ar opune reîntregirii proprietăţii particulare. Într-adevăr, Regia apără interesul statului în acest domeniu. Însă, în acelaşi timp, îşi dă concursul pentru rezolvarea legală a retrocedărilor, acolo unde există documente care să ateste dreptul de proprietate.

– Domnule Adam Crăciunescu, sunt voci care susţin că la Romsilva ar lucra unii oameni care se opun retrocedării pădurilor. Cum comentaţi acest lucru?

– Este o afirmaţie neadevărată. Eu consider că este momentul istoric să se finalizeze odată problema retrocedărilor. La nivelul fondului forestier naţional, au avut loc retrocedări. Că au fost justificate sau nu, eu nu le pot comenta, dar e normal ca cei care au dreptul să primească să li se dea terenurile respective. Aceasta este linia generală a Romsilva.

Cu toate intervenţiile care se fac, acolo unde moştenitorii legali au avut acest drept, să ştiţi că RNP a avut disponibilitatea de a le pune la dispoziţie terenurile respective.

– În noua lege apare noţiunea de teren forestier în loc de pădure. Vă rog să explicaţi ce înseamnă această nouă noţiune.

– Aşa este. Noţiunea de teren forestier include păşuni împădurite, islazuri şi alte terenuri care sunt ale administraţiilor locale şi pot fi retrocedate. Deci, nu orice teren forestier înseamnă pădure. Din acest motiv, celor care au dreptul să primească terenuri forestiere nu trebuie să li acorde numai pădure.

Jumătate din păduri sunt private

– Ce suprafaţă a fost retrocedată până acum?

– S-a retrocedat foarte mult. Astfel că, din 6.470.000 ha, mai avem 3.248.000 ha. Apoi, mai sunt încă procese pe rol şi solicitări în jur de 450.000 ha. În aceste condiţii, dacă am da tot şi ar avea toţi dreptate, vom rămâne cu fond forestier de stat, sub suprafaţa existentă în 1948.

– Adică solicitările au depăşit suprafaţa particulară iniţială?

– În mod normal, noi trebuia să avem un plus de terenuri forestiere, pentru că nu toţi proprietarii care au pierdut proprietăţile imediat după război au mai depus cereri. Dar, vedeţi, sunt tot felul de litigii, din care unele sunt susţinute cu documente, altele nu, iar reprezentanţii RNP sunt puşi într-o situaţie foarte delicată în comisiile locale, atunci când trebuie să pună la dispoziţie aceste terenuri.

– Care ar fi cea mai mare suprafaţă ce ar trebui scoasă din proprietatea statului pentru a fi restituită?

– În primul rând, avem situaţia cu fondurile bisericeşti. Acolo este suprafaţa cea mai  mare, dar nu pot comenta acest lucru, pentru că solicitările respective sunt în instanţă şi vom vedea ce decide aceasta.

Tăieri mai mari decât regenerări

– Dacă ar fi să facem un raport între ceea ce s-a tăiat mai mult sau mai puţin legal şi ceea ce se regenerează, care ar fi acest raport? Ar fi unul pozitiv spre regenerare sau mai mult spre tăieri?

– La nivelul Regiei, acest act de reîntinerire a pădurilor este prezent şi suprafeţele de pe care s-a tăiat sunt împădurite sau în curs de împădurire. Problema mare este la nivelul pădurilor private, unde proprietarii au extras masa lemnoasă de pe suprafaţa respectivă şi nu întotdeauna au găsit de cuviinţă să o împădurească. Astfel au rămas suprafeţe neîmpădurite sau care s-au regenerat natural, dar cu specii mai puţin productive şi ajungem să avem în fondul forestier naţional suprafeţe cu păduri cu arborete degradate din punct de vedere tehnic.

A consemnat Traian Dobre
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013

Articole înrudite