Încălzirea globală şi schimbările climatice ce decurg din acest fenomen cresc presiunea asupra resurselor naturale de apă ale globului, alături de creşterea populaţiei şi poluarea industrială. Chiar dacă, la nivel planetar, în urma încălzirii globale, cantitatea de apă existentă în atmosferă şi disponibilă sub formă de precipitaţii este în creştere, distribuţia acesteia suferă schimbări importante. În acest context, România, care se află deja într-o regiune de alternanţă climaterică, va avea episoade mai lungi şi mai severe de secetă.

Viitorul agricol al României, în contextul schimbărilor climatice

Două fenomene vor afecta cu preponderenţă ţara noastră în următoarea jumătate de veac: deficitul de apă pe termen mediu şi lung, cu perioade importante de secetă severă şi o creştere a aridităţii şi excesul pluviometric în intervale foarte scurte de timp, ce pot provoca inundaţii locale, dar, mai ales, eroziunea profundă a solului. Cele două fenomene extreme vor creşte totodată riscul de deşertificare, în special în regiunile de sud şi de est. Conform directorului ştiinţific al Institutului Naţional de Hidrologie şi Gospodărire a Apelor, Marie-Jeanne Adler, în ţara noastră seceta are o repetabilitate la intervale de aproximativ 30-35 de ani, cu o persistenţă de circa 12-15 ani, întrerupte de perioade scurte, cu ploi peste valorile normale, în ultima decadă remarcându-se o creştere a celor două extreme (după un 2003 excesiv de secetos, a urmat un an 2004 caracterizat de inundaţii). Alături de acest lucru, agricultura autohtonă are de răspuns şi provocării creşterii temperaturii medii anuale, de la 8,7 grade Celsius în 1971 la 9,3 grade în intervalul 2001-2010, care determină, pe de o parte, o creştere a evaporării apei din sol şi, pe de altă parte, intrarea în vegetaţie mai rapidă a florei şi importul de plante submediteraneene.

Cel de-al doilea fenomen cu un impact important la nivel naţional – eroziunea solului ca urmare a agenţilor externi – afectează în mod deosebit producţia agricolă şi, în special, în zonele de deal, este în creştere în ultima decadă. Conform cercetătorului N. Popa de la Centrul de Cercetare-Dezvoltare pentru Combaterea Ero­ziunii Solului din localitatea Pereni, judeţul Vaslui, anual se pot pierde până la 42 t de sol pe hectar, din care aproape 1 tonă - humus şi azot.

Managementul apei şi investiţiile durabile, factorul de sprijin

Retehnologizarea vechilor amenajări hidrologice şi construirea unora noi, investiţiile în infrastructura pentru irigaţii şi realizarea perdelelor forestiere sunt priorităţile pe care experţii în domeniu le consideră necesare în ţara noastră pentru a stopa extinderea zonelor endemic secetoase. Totodată, o parte dintre acestea se regăsesc, după cum sublinia şi directorul Institutului Naţional pentru Pedologie, Agrochimie şi Protecţia Mediului, Cătălin Simota, în cadrul noii Politici Agricole Comune şi în cadrul mai multor direc­tive şi proiecte europene, precum raportul GAP Analysis of the Water Scarcity and Droughts Policy din 2012 sau proiectul 2012 Blueprint, care urmăreşte analiza amprentei de apă în produsele finite. Alături de acestea, dezvoltarea unor proiecte macro de aducţiune de apă în zonele cele mai vulnerabile din ţară (Bărăganul şi sudul Câmpiei Române) precum canalul Siret-Bărăgan şi zonarea culturilor sunt alte elemente necesare în perspectiva evoluţiei agriculturii româneşti.

„Trebuie avută în vedere şi zonarea culturilor pentru că, dacă vom continua să mergem cu culturi consumatoare în zone cu resurse limitate, atunci sigur nu suntem pe direcţia bună. De asemenea, canalul Siret-Bărăgan este un alt punct important care va ajuta în perioada următoare la creşterea productivităţii sectorului agricol“, declara în urmă cu câteva săptămâni secretarul de stat în MADR, Daniel Botănoiu, în cadrul unei conferinţe de profil. Nu în ultimul rând, pentru încetinirea procesului de eroziune a solului, dar şi pentru conservarea apei este necesară o adaptare a tehnicii agricole de la modelul clasic la modelul conservativ.

Daniel PLĂIAŞU
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013