Adama 750x100 30 martie
update 3 Apr 2020

Stulpicani, cinci secole de tradiţie autentică

În 1488, într-un uric (carte de proprietate) de danie domnească, moşiile „stilbicanilor“ sau ale „stulbucanilor“ (nume derivat de la ştubeu, un stup scobit în trunchiul unui copac) au fost dăruite de domnul Moldovei, Ştefan cel Mare, noii ctitorii de la Voroneţ, „Capela Sixtină a Estului“, zidită în acelaşi an, în doar trei luni şi trei săptămâni, spre a fi administrată cum se cuvine. Acesta este actul de naştere al comunei sucevene Stulpicani, care va celebra, pe 17 august, 525 de ani de la prima atestare documentară a localităţii.

Comuna Stulpicani este aşezată în Suha Bucovineană, la poalele versantului estic al Rarăului, într-o pitorească depresiune montană, la 10 km de Frasin, 17 km de Gura Humorului şi 34 km de Câmpulung Moldovenesc.

Are în componenţă cinci sate, dispuse pe rute diferite, la distanţe de la 4 până la 10 km de centrul administrativ: Slătioara, Gemenea, Negrileasa, Vadu Negrilesei şi Stulpicani.

Ca teritoriu, este printre primele 15 cele mai mari aşezări ale Sucevei, cu un perimetru total de 21.670 ha, suprafaţa forestieră ocupând 16.405 ha, iar cea agricolă, alcătuită în cea mai mare parte din fâneţe şi pajişti, se întinde pe 4.864 ha.

Populaţia, distribuită în 1.810 gospodării, este, potrivit ultimului recensământ, de 5.905 de locuitori.

Localnicii s-au întors la meseriile tradiţionale

Până nu de mult, activitatea economică din Stulpicani era strâns legată de minele de neferoase de la Tarniţa-Ostra şi exploatarea de ura­niu de la Crucea. După ce acestea au fost închise sau abia mai funcţionează (Crucea), localnicii s-au întors la ocupaţiile tradiţionale, de creştere a animalelor sau de prelucrare a masei lemnoase. Comuna dispune de 2.880 ha de fâneţe şi 977 ha păşune şi are un număr însemnat de ferme profilate pe creşterea oilor şi a vacilor de lapte sau viţeilor pentru carne. În localitate sunt înregistrate 234 de entităţi economice cu personalitate juridică, de la PFA până la societăţi cu răspundere limitată.

Unicitatea Codrului secular Slătioara şi a Rezervaţiei Todirescu

Activitatea rurală este dependentă, pe de o parte, de tradiţiile bucovinene, un real tezaur pentru întregul turism românesc, iar pe de altă parte, de prezenţa pe teritoriul localităţii a Codrilor seculari de la Slătioara, rezervaţie naturală consacrată în anul 1941, şi a Fâneţelor montane Todirescu, denumite şi Rezervaţia floristică Todirescu. Codrul secular Slătioara se întinde pe 1.064,20 ha şi este situat în estul Masivului Rarău, la o altitudine de până la 1.353 m, pe culmile Bâtca Neagră, Bâtca cu Plai şi Bâtca Lesei. Conţine exemplare seculare virgine de molid, brad, pin, tisă, lariţă, fag, scoruş de munte, carpen, platan şi ienupăr şi plante ocrotite, declarate monumente ale naturii, ca şi molidul ori tisa, de altfel, cum ar fi papucul-doamnei, vulturica de stâncă, foaia groasă, alga roşie de apă dulce, omagul, floarea-paştelui, piciorul cocoşului, sărişoara etc. Rezervaţia Todirescu (38,10 ha) este o păşune alpină care mărgineşte Codrul secular şi unde cresc specii montane precum usturoiul siberian, ghinţura, arnica, margarete, clopoţei etc. Ambele sunt în gestiunea Direcţiei Silvice Suceava, care îşi poate trece în cont performanţa de a fi ocrotit zona – a doua ca importanţă în Europa, după speciile de molid secular – şi de retrocedările cu toptanul, şi de defrişări. Ca un amănunt, pădurea virgină de la Slătioara se regenerează în proporţie de 75% pe cale naturală, doar restul fiind în permanenţă completat prin plantarea puieţilor produşi în 2 sere şi în pepiniera proprie de silvicultorii din Slătioara.

Tradiţie şi cultură

Slătioara şi-a conservat moştenirile culturale. În primul rând, păstrează datinile de demult, transformate ori care pot deveni destinaţii turistice: ţesutul şi prelucrarea prin arta ţărănească a lemnului; încondeierea ouălor; urcatul, măsura şi răscolul oilor etc. În localitate sunt 7 biserici, una catolică (se menţine pentru cele 5 familii de confesiune catolică) şi şase de rit ortodox, ultima fiind construită în anul 1998, la Stulpicani, iar cele mai vechi (Slă­tioara şi Negrileasa) datează din anii 1881 şi 1882. Comunitatea şi-a cinstit şi cei mai de seamă fii, prin amenajarea casei muzeu – învăţător Draca Chiril şi ridicarea unui monument închinat arhiepiscopului Cernăuţilor şi mitropolitului Bucovinei, Nectarie Cotlarciuc (1875-1935). În fine, partea de educaţie este asigurată prin 5 şcoli, una de arte şi meserii, trei gimnaziale şi una primară, fiecare având şi spaţii pentru preşcolari, o grădiniţă şi o bibliotecă. Localitatea dispune de cinci cămine culturale, două dispensare umane şi de o bază sportivă.

Infrastructura locală de drumuri şi servicii

Primarul localităţii, ofiţer de formaţie, cu gradul de colonel, Vasile Ostanschi (foto), spune că şi-a organizat treburile obştei plecând de la două principii: fiecare investiţie să răspundă necesităţii imediate a localnicilor; organizarea în amănunt, din punct de vedere tehnic şi financiar, a oricărui proiect. Pe lista de lucrări au figurat reabilitarea drumurilor (comuna dispune de o reţea de 53 km, dintre care doar 25 km sunt drumuri asfaltate), modernizarea unităţilor şcolare, iluminat, alimentarea cu apă potabilă (se realizează greoi, dată fiind dispoziţia geografică a localităţii, cu o soluţie tehnică specială, respectiv surse de apă create pe grupuri de case ori pe sate). În prezent, se lucrează la un nou sediu al primăriei şi la un proiect cu finanţare pe Măsura 322, reabilitarea a 2 km de drumuri, care presupune însă realizarea unui dig de apărare şi a podeţelor de trecere. De altfel, aceasta este o problemă dificilă, cea de întreţinerea a drumurilor, prea des avariate sau surpate din cauza torenţilor căzuţi de pe versanţi, motiv pentru care sunt necesare intervenţii costisitoare pentru apărarea malurilor. Stulpicani face parte şi din mai vastul proiect privind managementul deşeurilor din Suceava, investiţie în derulare la nivel de judeţ. Primarul Vasile Ostanschi este foarte atent însă la dezvoltarea în ansamblu a comunităţii, din punct de vedere social şi economic, fiind preocupat să creeze condiţii pentru a asigura acel „mai bine“ pentru fiecare gospodărie. Poate şi din acest motiv micii agricultori şi crescătorii de animale au accesat într-un număr considerabil Măsura 141- Sprijinirea fermelor agricole de semisubzistenţă. Viitorul buget european, 2014-2020, îi dă o oarecare stare de confort, promiţându-şi sieşi că va face în aşa fel – împreună cu colegii prin administraţie, consilierii locali şi fermierii – încât în Stulpicani să fie aduşi foarte mulţi bani europeni.

Maria BOGDAN
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.15, 1-15 AUGUST 2013