reclama youtube lumeasatuluitv
update 13 Nov 2019

Cultura cartofului, un sector în cădere liberă

Ziua Verde a Cartofului, evenimentul care ar trebui să sărbătorească alimentul de bază al românilor, s-a transformat în ultimii ani într-un moment în care cei implicaţi în acest sector mai trag un semnal de alarmă, cu speranţa că cineva îi va auzi, atrăgând atenţia mai ales autorităţilor că suprafeţele cu cartof se diminuează, importurile cresc, iar concurenţa neloială scoate de pe piaţă producătorii români.

O radiografie a sectorului

Baza producţiei de cartofi o reprezintă materialul de plantat, adică sămânţa. Însă producerea ei este extrem de laborioasă, durează între 8 şi 12 ani, motiv pentru care doar institutele şi staţiunile de cercetare se ocupă de această procedură. Aceste instituţii erau până nu demult furnizorii principali de sămânţă în România. Dacă în 1999 loturile semincere ocupau o suprafaţă de 6.500 ha, în 2012 s-a ajuns la 415 ha, iar anul acesta la doar 315 ha. „Suntem într-o continuă scădere a suprafeţelor şi de aici apar problemele, pentru că trebuie să cumpărăm de afară. Acest lucru a fost determinat de dezinteresul treptat al producătorilor de cartofi de a mai cultiva această plantă, pentru că am fost în ultimii ani invadaţi de produse similare din UE. A intrat în România mult cartof străin, mai ales din Polonia, iar necazul este că a intrat printr-o concurenţă neloială, la preţuri nereale şi de multe ori cu probleme de boli şi dăunători de carantină“, a declarat Ioan Benea, preşedintele Federaţiei Naţionale a Cartofului din România (FNCR). Pe lângă concurenţa neloială, să spunem că natura a fost potrivnică celor care au cultivat cartofi. În lipsa irigaţiilor, în anii secetoşi culturile sunt compromise. Anul trecut aceasta a fost cea mai mare problemă. Cartoful are în compoziţie 80% apă, pe care în 2012 nu doar că nu a putut-o obţine din cauza secetei, dar a fost de-a dreptul pârjolit de temperaturile de 65°C înregistrate la sol. De aceea, producătorii s-au descurajat, iar suprafaţa de cartof pentru producţia comercială a scăzut în ultimii trei ani de la 240.000 ha la 150.000 ha şi la 60.000 ha anul trecut, ceea ce înseamnă că anual suprafeţele scad cu 20-30%. „În 2013, faţă de 2012 s-a plantat cu 40% mai puţin cartof la marii producători. Pe cei mici i-am şi pierdut din evidenţă, pentru că ei nu au mai avut sămânţă şi nu au mai avut cu ce să cultive cartof. În continuare Dumnezeu ştie ce se va mai întâmpla, că el ne dă, dar noi ne batem joc“, a conchis Ioan Benea.

Ţara cartofului îşi diminuează suprafeţele

Din păcate, judeţele etalon la cultura cartofului – Covasna, Braşov, Harghita – alocă spaţii din ce în ce mai mici acestei culturi. Spre exemplu, Covasna, gazda evenimentului Ziua Verde a Cartofului, suferă de aceeaşi problemă – diminuarea suprafeţelor. Dacă anul trecut cartoful se întindea pe 22.000 ha, anul acesta el ocupă 13.000 ha, în favoarea culturilor de porumb şi rapiţă. „Din nefericire, fermierii nu şi-au mai permis să rişte şi să înfiinţeze culturi de cartof, pentru că au pierdut enorm. Anul trecut pierderea pentru un hectar de cartof a ajuns la 16.000 lei. Ei au reuşit să supravieţuiască amânându-şi creditele de anul trecut, motiv pentru care sunt foarte supăraţi şi dezamăgiţi. Există teama că vor pierde şi anul acesta“, spune Luiza Mike, directorul Staţiunii de Cercetare-Dezvoltare a Cartofului Târgul Secuiesc. Totuşi vremea pare să fie mai prielnică pentru cartof anul acesta. A plouat, iar producţia de cartof la soiurile timpurii este bună. La soiurile târzii nu s-a acumulat destulă apă, pentru că seceta severă de anul trecut a lăsat mari carenţe în sol, iar zăpada din iarnă a fost puţină. „În Covasna cultura cartofului cunoaşte un declin, cartoful de sămânţă la fel, iar fermierii îşi certifică numai sămânţa necesară pentru reînfiinţarea culturilor din anul următor. Din păcate, soiurile care vin din afară sunt foarte sensibile la degenerare virotică, nu pot multiplica sămânţa pentru că nu îşi permit să aducă decât soiuri elită sau clasa A şi le înmulţesc un singur an, cu rezultate bune“, a explicat Luiza Mike. Producătorii care plantează soiuri clasă B pierd, iar afacerea este neprofitabilă.

Lupta pentru supravieţuire

În sectorul cartofului funcţionează perfect sintagma „suntem prea săraci ca să cumpărăm lucruri ieftine“. Cei care apelează la soiuri slabe calitativ riscă şi pierd. Iar pierderea nu este deloc de neglijat, dacă ne gândim că înfiinţarea unui hectar de cartof pentru sămânţă ajunge la 30.000 lei, iar pentru cel de consum costul este între 15.000 şi 20.000 lei, în funcţie de provenienţa materialului de plantat, achiziţionat din import sau produs în fermă. Aşadar, sume mari date nu doar de preţul seminţelor, dar şi de cel al inputurilor care a crescut cu 30% şi al motorinei (6 lei/litru) pe care fermierii o plătesc precum taximetriştii. În tot acest context sumbru creat de piaţă şi uneori de natură, statul consideră potrivit să plătească circa 100 euro/ha, cât reprezintă subvenţia primită pentru orice altă cultură.

Câştigul dat de preţul de valorificare este o loterie, spun mai-marii acestui sector. „Faci cultura, iar când recoltezi te baţi cu cei din Polonia, care vin cu marfă la 10 bani/kg, în timp ce cartoful românesc s-a vândut cu 60 de bani/kg. Sunt probleme care duc la concurenţă neloială. Dacă nu se vor lua măsuri vom ajunge să cumpărăm totul din străinătate, la peste 2 euro/kg de cartofi. Pentru că atunci când nu mai este concurenţă în România străinii vor veni să vândă marfa la fel cum o vând în alte ţări europene, doar că noi câştigăm 200 euro/lună, iar ei câştigă 2.000 euro/ lună“, atenţionează indignat Ioan Benea, preşedintele FNCR.

Cartoful românesc, mai sănătos decât cel importat

Avem peste 100 de soiuri pe piaţa românească, majoritatea provenind din UE. Vorbim de soi pentru că acesta reprezintă factorul esenţial în obţinerea de cartofi, iar rolul lui va continua să crească şi mai mult în condiţii de stres climatic. Cercetarea va trebui să creeze soiuri care nu doar să se adapteze la stresul termohidric, ci să utilizeze mult mai eficient cantitatea de apă şi îngrăşămintele.

Pentru a avea sămânţă românească, soiuri multiplicate în pământ românesc ar trebui susţinută cercetarea. Dar, să nu uităm cu cine concurăm pe piaţă. „Firmele puternice europene investesc anual câte 20 mil. euro în activitatea de ameliorare, o sumă care depăşeşte finanţarea pe care o primeşte Academia de Ştiinţe Agricole şi Silvice cu cele peste 60 de unităţi de cercetare“, a menţionat Sorin Chiru, directorul Institutului Naţional de Cercetare-Dezvoltare pentru Cartof şi Sfeclă de Zahăr Braşov. Cu toate acestea, au fost create o serie de soiuri cu reale calităţi, problema este de ce nu ajung aceste soiuri să ocupe o suprafaţă mai mare în România. Specialiştii spun că acolo unde fermierii au cunoscut calitatea soiurilor româneşti şi au făcut corelaţia cu preţul merg în continuare pe această variantă. Ceilalţi mai trebuie convinşi, iar argumente există: „Pentru că sunt adaptate condiţiilor noastre de climă şi sol, sunt rezistente la degenerarea virotică, pentru că au fost create în spaţiu liber de presiune virotică, iar fermierul are avantajul că poate înmulţi aceste soiuri 3-4 ani în exploataţie, nu ca cele care vin din afară şi sunt sensibile la deprecierea virotică“, a afirmat Luiza Mike. Un alt argument este dat de Ioan Benea, care spune: „Indiferent de provenienţa seminţei, românii să consume cartof multiplicat, produs în pământ românesc, pentru că este de 10 ori mai bun decât cel din import. Nu ne permitem să aplicăm 2 tone de îngrăşăminte, cum fac străinii, avem cartofi cu încărcătură chimică reziduală mult mai mică, deci cartofi mai sănătoşi.“

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013