În unele zone ale ţării, încet dar sigur, vacile de lapte dispar din fermele zootehnice, făcând loc raselor de carne. Noile măsuri anunţate de autorităţi şi impuse de Uniunea Europeană, precum eliminarea cotei de lapte şi imposibilitatea de a mai valorifica laptele neconform, sunt semnale care îi determină pe mulţi crescători de animale să se alinieze cerinţelor sau să dispară. Alternativele sunt puţine, iar deciziile dureroase.

Rasele de carne înlocuiesc vacile de lapte

Micii crescători de animale au de ales. Fie trec la rasele de carne, fie investesc serios pentru modernizarea fermei, creşterea efectivelor şi realizarea unor producţii adecvate pentru procesare. În lipsa unui sistem financiar care să le permită să facă investiţii, ultima variantă este greu de urmat pentru mulţi fermieri mici, motiv pentru care vor fi nevoiţi să iasă pe uşa din dos a sectorului zootehnic, făcând loc evident importurilor de lapte şi produse lactate. Aşa va ajunge vaca de lapte să populeze doar gospodăriile ţărăneşti şi să asigure doar consumul propriu al familiilor de la ţară. De acest lucru este convins şi cunoscutul doctor veterinar Vasile Pachiţanu, preşedinte al Asociaţiei Angus.ro. „Vaca de carne reprezintă o alternativă la producţia de lapte care încet, încet se va restrânge în această zonă şi va dispărea odată cu dispariţia cotei de lapte. Dar, pe de altă parte, oamenii trebuie să ştie că gospodăriile ţărăneşti nu trebuie să moară, ci să se modernizeze, ele trebuie să producă eficient, atât pentru ele, cât şi pentru piaţă. Oamenii deja ştiu că nu vor mai putea folosi laptele pentru livrare şi atunci venim cu alternativa.“

Fermierii din Bucovina au început deja de câţiva ani să aducă animale din rasele de carne, valorificând cu succes potenţialul păşunilor cu care sunt înzestrate aceste meleaguri. În multe cazuri rasa Angus a fost alegerea crescătorilor din zonă. Motivele sunt multe: „Angus are un mixt de caractere care o face atractivă pentru crescători, are o viteză bună de creştere, este o rasă cu fătări uşoare, fără distocii, o calitate extraordinară a cărnii, se pretează bine în zonele de deal şi munte datorită calităţilor morfoproductive ale rasei“, apreciază Vasile Pachiţanu. Am putea vorbi şi despre rasa Albastru Belgian, acceptată şi apreciată în Ardeal, însă doctorul Pachiţanu este de părere că aceasta creează mari probleme, mai ales în cazul necunoscătorilor. „Dacă specialiştii nu informează omul şi acesta nu ştie exact cu ce femelă să lucreze, pot exista probleme. Fermierul introduce material seminal pe o vacă corespunzătoare din punctul de vedere al rasei, conformaţiei corporale, dar trebuie să fie atent ce face cu hibridul, să nu vină tot cu Albastru Belgian, pentru că va avea probleme la fătare“, spune veterinarul.

Având în vedere că în topul a cinci rase de carne din lume Angus este pe primul loc, nu este de mirare că aceasta şi-a găsit un loc şi pe păşunile din România. Şi chiar trebuie spus că această rasă foloseşte cel mai bine pajiştea naturală. Are un sistem de cosire special faţă de alte rase care smulg iarba, ceea ce înseamnă că regenerarea ierbii de pe pajiştile naturale este mai rapidă atunci când foloseşti rasa Angus decât dacă optezi pentru alte rase. „Consumă orice fel de iarbă, nu are un păşunat selectiv. Chiar dacă pajiştea pe care introducem animalele nu este încă organizată, modernizată, nu sunt introduse plante de cultură valoroase, ci mai mult floră spontană, Angus-ul coseşte tot ce găseşte în faţă“, spune Pachiţanu.

Abatorizarea şi valorificarea raselor de carne rămâne o problemă

În urmă cu 12-13 ani, când au fost făcute primele transferuri de embrioni, temerarii care au avut curajul să pornească ferme cu rase de carne îşi puneau problema valorificării cărnii. Timpul a trecut, dar problema a rămas. Şi astăzi crescătorii spun: „Bine, bine, preiau o junincă pe care dau 1.700-2.000 de euro, dar ce fac cu produsul, cui îl vând ca eu să recuperez cheltuiala pe care am făcut-o, având în vedere că această vacă nu produce lapte?“. Totuşi există o speranţă, dată de programul „Angus – Bucovina“, care îşi propune promovarea acestui brand şi realizarea unui microabator care să proceseze carcasele conform protocolului impus de această rasă. „Pe lângă promovarea rasei, noi le vom arăta oamenilor cum se produce mâncarea pentru aceste vaci, cum se îmbunătăţeşte iarba, ce trebuie introdus în iarbă, ce utilaje trebuie folosite pentru întreţinerea ei“, a menţionat Vasile Pachiţanu.

Tot domnia sa consideră că asociaţiile crescătorilor de bovine constituite la nivel judeţean au rolul de a prezenta fermierilor alternativele, pentru că ei sunt cei care vor continua activitatea economică de creştere a bovinelor.

Patricia Alexandra POP
REVISTA LUMEA SATULUI, NR.14, 16-31 IULIE 2013