La COACĂZ, ZMEUR și MUR – se va aplica un tratament la apariția butonilor liberi pentru combaterea bolilor foliare, acarienilor, afidelor, țânțarului frunzelor (Dasineura tetensi) și insectelor defoliatoare cu:

• DITHANE M 45 – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% + SULFOMAT 80 PU – 0,4% + CALYPSO 480 SC – 0,02%.

La CAPŞUN  – se va aplica un tratament la buton alb pentru a combate pătarea albă, pătarea purpurie,  putregaiuri, molia căpșunului, acarieni, păduchi de frunze cu:

• CAPTAN 80 WDG – 0,15%  sau DITHANE M 45 – 0,2% + ALIETTE 80 WG – 0,2% + FASTAC 10 EC – 0,02%.

Alte Recomandări importante:

Luați măsurile ce se impun pentru protecția mediului înconjurător!

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează ;

- resturile de soluții sau apa rezultată în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie sa ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

- este interzis pășunatul sau folosirea ierbii în hrana animalelor din livezile tratate  timp de 14 zile.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit fără vânt.  Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecția plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați  cu  strictețe  normele  de  lucru  cu  produse  de  uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min.Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locală şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare si îndeplinirea condițiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE si, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejării sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: OFICIUL FITOSANITAR BISTRIŢA-NĂSĂUD

La COACĂZ, ZMEUR și MUR – se va aplica un tratament la apariția butonilor liberi pentru combaterea bolilor foliare, acarienilor, afidelor, ţânţarului frunzelor (Dasineura tetensi) şi insectelor defoliatoare cu:

1. DITHANE M 45 – 0,2% sau NOVOZIR MN 80 – 0,2% + SULFOMAT 80 PU – 0,4% + CALYPSO 480 SC – 0,02%.

La CĂPŞUN – se va aplica un tratament la buton alb pentru a combate pătarea albă, pătarea purpurie, putregaiuri, molia căpşunului, acarieni, păduchi de frunze cu:

CAPTAN 80 WDG – 0,15% sau DITHANE M 45 – 0,2% + ALIETTE 80 WG – 0,2% + FASTAC 10 EC – 0,02%.

Alte Recomandări importante:

Luați masurile ce se impun pentru protectia mediului inconjurator !

- produsele se solubilizează separat, se omogenizează și apoi se pulverizează;

- resturile de solutii sau apa rezultata în urma spălării echipamentelor de stropit nu trebuie să ajungă în apropierea apelor de suprafață, șanțuri etc.

-este interzis pășunatul sau folosirea ierbii în hrana animalelor din livezile tratate timp de 14 zile.

- executarea tratamentului, pe timp liniștit fără vânt. Nu aplicați tratamentul dacă viteza vântului este mai mare de 4-5 m/s.

- citiți cu atenție eticheta produsului pe care îl folosiți;

- la realizarea amestecurilor se verifică compatibilitatea pesticidelor, fizică și chimică.

- Se vor utiliza doar produse de protecţia plantelor recomandate de CODEX-PEST EXPERT, pentru testele avertizate, omologate de către ,,COMISIA INTERMINISTERIALĂ DE OMOLOGARE A PRODUSELOR DE UZ FITOSANITAR“, avizate pentru a fi folosite pe teritoriul ROMÂNIEI.

- Respectați cu strictețe normele de lucru cu produse de uz fitosanitar, pe cele de securitate a muncii, de protecție a albinelor și a animalelor!, conform ORDINULUI COMUN (Ord. 45/1991 al MAA; 68/05.02.1992 Min.Mediului; 15b/3404/1991 al Dep. Pentru Admin. Locala şi 127/1991 al ACA din România, 1786/TB/1991 al Minist. Transporturilor).

Produsele fitosanitare trebuie să fie utilizate în mod corespunzător.

Utilizarea lor corectă include aplicarea principiilor bunelor practici fito­sanitare si îndeplinirea conditiilor stabilite în conformitate cu articolul 31 și specificate pe etichetă. Aceasta respectă, de asemenea, dispozițiile Directivei 2009/128/CE și, în special, principiile generale de combatere integrată a dăunătorilor prevăzute la articolul 14 și în anexa III la respectiva directivă.

În vederea protejarii sănătății oamenilor și a animalelor, protecției albinelor și a mediului înconjurător, producătorii agricoli, persoane fizice sau juridice, care utilizează pe terenurile pe care le dețin produse de uz fitosanitar din grupele a III-a și a IV-a de toxicitate, au obligația să le depoziteze, să le manipuleze și să le utilizeze în conformitate cu instrucțiunile tehnice care le însoțesc, aprobate potrivit legii.

Sursa: DIRECȚIA FITOSANITARĂ - OFICIUL FITOSANITAR BISTRIŢA-NĂSĂUD

În flora spontană cresc cinci varietăți de coacăz: Ribes rubrum (coacăzul roșu), Ribes vulgare (obișnuit), R. petreum (de stâncă), R. nigrum (negru), R. americanum (negru american). Comune pentru Europa sunt primele patru, iar în cultură sunt răspândite varietățile cu fructe roșii (roz), negre și albe. Acestea sunt utilizate în gastronomie, fiind consumate proaspete, conservate (gem, dulceață, marmeladă) ori sub formă de sucuri/ siropuri. Au, de asemenea, utilizare în industria farmaceutică și în cea cosmetică. Ca medicament se utilizează sub formă de infuzie de fructe ori frunze, tinctură, sirop sau unguent (uz extern).

Fructele de coacăz au conținut caloric redus, fiind bogate în carbohidrați, proteine, fibre, acid folic, niacină, acid pantotenic, piridoxina, riboflavina, tiamina, vitamine (A, C, B1, B2, B3 și B6), acizi organici, pectine, ulei gras, substante flavonoide, sodiu, potasiu, calciu, cupru, magneziu, fier, mangan, fosfor, zinc. Coacăzul roșu are o serie de proprietăți care transformă fructul într-un adevărat medi­cament, sucul fiind utilizat în afecțiuni precum hepatita cronică, congestie hepatică, ciroză hepatică, dischinezie biliară și migrenele asociate acesteia, tranzit intestinal încetinit, obezitate, gastrită. De la coacăzul negru, de altfel ca și la cel roșu, în terapie se folosesc nu doar fructele, ci și mugurii, fruzele și tulpinile bogate în uleiuri esențiale și substanțe organice benefice organismului. Preparatele ajută la îmbunătățirea circulației cardio-vasculare și a digestiei, întăresc sistemul imunitar, tratează bolile renale, combat afecțiunile nervoase.

Descriere

Coacăzul roșu (Europa, nord-estul Asiei, cu logevitate de 10-15 ani) are rădăcini ramificate, subțiri și fibroase, tufe cu înălțimea de 0,80-1,20 m, potrivit de viguroase, frunze cu 3-5 lobi, inflorescențe de 6-20 de flori, fructe sferice sau alun­gite, de culoare roșie sau roz. Varietatea R. vulgare se deose­bește prin talie (1,2-1,5 m) și coloarea fructului (roșu sau alb). Coacăzul negru (Europa și Asia) prezintă rădăcini ramificate atât pe verticală, cât și în profunzime, tufe puternice, înalte de 1,5-2 m, frunze cu 3-5 lobi, inflorescențe mici, cu 5-10 flori, fructe seferice, negre. Longevitatea este ceva mai mare, unele soiuri rezistând în cultură 15-20 de ani.

Soiuri

În România, suprafața cultivată se ridică la 2.300 ha (circa 800 ha în cultură intercalată, iar diferența - în cultură pură). Zonele de favorabilitate sunt considerate dealurile din Muntenia și Moldova, precum și cele din centrul sau estul Transilvaniei. În cultură sunt prezente următoarele soiuri: coacăz roșu - Abundent, Rondom, Jonkheer van Tets, Detvan, Vierlander, Red Lake, Wilder, Heros, Loper Summer; coacăz cu fructul alb-Mărgăritar, Blanca, Alb de Versailles, Albe mari, Albe de Olanda, St. Gilles, Albe de Juterborger; coacăz negru-Tisel, Ruben, Tiben, Titania, Ceres, Ben Lomond, Perla neagră, Fertodi, Negre mari, Record, Amurg.

Alegerea și pregătirea terenului

Cultura coacăzului reușește bine în soluri fertile, permeabile, cu textură mijlocie, lutoasă, luto-nisipoasă, uneori chiar nisipoasă, cu pH de cel puțin 4,7. Pentru înființarea plantației, solul se pregătește la fel ca pentru oricare altă specie pomicolă, cu o scarificare la 50-70 cm, urmată de o arătură adâncă (28-35 cm), pe solurile mai grele sau o arătură la 28-30 cm, pe solurile ușoare. În prealabil se aplică o fertilizare cu gunoi de grajd (30-40 tone/ha) sau, în lipsa gunoiului, se administrează îngrășăminte chimice NPK 15-15-15 îmbogățite cu sulf, magneziu și calciu, în doze de 300-500 kg/ha. Atenție! Coacăzul este intolerant la ionii de clor, deci îngrășămintele cu potasiu nu trebuie să fie cele condiționate sub formă de săruri (cloruri). Dacă terenul nu este dezinfectat, se aplică un insecticid pentru combaterea viermilor albi, viermilor sârmă și a nematozilor. După arătură urmează lucrările obișnuite de mărunțire a solului, parcelare și pichetare.

Plantarea

Coacăzul se plantează la 2,5 -3 m între rânduri și 1-1,3 m între plante pe rând. Pentru o plantație întreținută manual, distanțele sunt mai mici, 1,5-2 m între rânduri și 1 m între plante pe rând. Plantarea poate avea loc toamna, când temperatura solului scade la 5-6 grade Celsius sau primăvara devreme, dar când scade pericolul apariției înghețurilor. Ca material săditor se folosesc butașii înrădăcinați, pentru plantațiile comerciale și marcotele sau material rezultat prin despărțirea tufelor, în fermele familiale. Butașii trebuie să prezinte ramuri de 30-40 cm, cu muguri viabili și evidențiați, sistem radicular bine dezvoltat, fără urme de brunificări, vătămări mecanice, arsuri, urme de ger ori boli sau dăunători. Înainte de plantat se fac fasonarea și mocirlirea. Gropile se execută mecanizat, pe suprafețe mari și manual, în gosodăriile populației. Dimensiunea acestora este de 40 cm diametru sau 30 cm pe toate laturile (lățime, adâncime, lungime). Se practică și plantarea pe rigole de 30 x 30 cm. La plantare, iar aici vorbim despre suprafețele mici, familale, acolo unde nu s-a fertilizat terenul, se aplică la fiecare butaș următoarele doze de îngrășământ: 4-5 kg mraniță, 10-15 g de azotat de amoniu, 30-35 g superfosfat și 15-20 g sulfat de potasiu. În tradiție se obișnuiește să se administreze doar gunoi de grajd bine fermentat. Pentru că sunt extrem de sensibile, îngrășămintele nu se aplică direct pe rădăcini. La coacăzul roșu, coletul trebuie să rămână la nivelul solului, iar la coacăzul negru, la 5 cm sub sol, pentru a favoriza apariția lăstarilor din mugurii bazali. Rădăcinile se vor plasa pe grămada de pământ fertil și reavăn formată la baza gropii, iar la acoperire, solul va fi tasat astfel încât să fie evitată apariția pungilor de aer. La sfârșitul operațiunii de plantare de udă fiecare plantă cu 5-8 litri de apă.

Lucrări de întreținere

În plantațiile comerciale, solul se întreține sub formă de ogor negru sau ogor erbicidat, cu erbicide aplicate din anul al doilea de cultură (Simazin 50, 6-8 kg/ha, Devrinol 50, 8 kg/ha și, în cursul perioadei de vegetație, Gramoxone, 3-4 l/ha). Acolo unde sunt suficiente precipitații, în primii ani se pot înființa între rânduri plantații intercalate de rădăcinoase, fasole, mazăre sau cartofi. În plantațiile din gospodărie, solul se menține în ogor negru sau se poate săpa doar în jurul plantei (1 m). Foarte importante sunt tăierile. La plantările de toamnă, în primul an se scurtează ramurile la 6-10 cm, respectiv, la 3-4 muguri de la punctul de inserție pe butaș. La plantările de primăvară, ramurile vor fi scurtate odată cu fasonarea rădăcinilor. În primii trei ani se efectuează tăieri astfel încât tufa definitivă, formată în anul IV, va avea 14-16 tulpini de vârste diferite.

Maria BOGDAN

Revista Lumea Satului nr. 16, 16-31 august 2017 – pag. 18-19-20

Culturile de nișă pe suprafețe mici sunt printre cele mai profitabile investiții în agricultură, mai ales dacă ținem cont de faptul că alegerile pot fi variate, iar alegerile adaptate în funcție de zonă.

 Vă prezentăm în cele ce urmează planul de la A la Z pentru 5 culturi de nișă pe care le puteți înființa în această toamnă și care vă pot garanta profit în scurt timp.

AFINUL SIBERIAN

Afinul siberian se adaptează destul de bine în ţara noastră. Preferă un sol puţin acid, cu Ph-ul 6, dar la fel de bine vegetează şi în soluri uşor alcaline cu Ph-ul 7,5. După plantare, când se acomodează cu solul, devine rezistent şi la arşiţă. Ca aproape în cazul tuturor plantaţiilor, recomandarea specialiştilor este să plantăm toamna imediat după ce plantele intră în pauza vegetativă. Atunci umiditatea din sol este ridicată, iar riscurile să nu se prindă sunt foarte mici. Mai mult decât atât, rădăcina se fixează în sol înainte ca planta să intre în vegetaţie şi vom avea plante care pleacă în vegetaţie foarte devreme. Foarte important este îngrăşământul organic (gunoiul de grajd) pe care ar fi bine să-l administrăm în fiecare groapă la plantare. Plantarea se face la 2 m între rânduri şi 1,5 m pe rând.
(Citește mai mult despre Afinul Siberian)

ARONIA

Este recomandată plantarea aroniei toamna sau primăvara devreme, dar poate fi plantată chiar şi iarna, cu condiţia ca solul să nu fie înghețat și plantele să nu fi început să vegeteze. Chiar dacă preferă locuri deschise, luminoase, cu umiditate înaltă, nu este pretenţioasă faţă de soluri, însă pH-ul optim pentru creşterea producţiei de fructe trebuie să fie uşor acid (6,0-6,5), tolerând o gamă mai largă a pH-ului, situată între 5,0 si 8,5. Se înmulţeşte prin seminţe, drajoni sau altoire. Puieţii pot fi achiziţionaţi din pepiniere, preţul variind între 13 lei, pentru cei de 1 an, şi 23 de lei, pentru cei de 3 ani.

Pregătirea terenului constă în prelucrarea de bază, aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm, discuire sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor dintr-o pepinieră.
(Citește mai mult despre Aronia)

GOJI

Deşi considerată o cultură exotică, goji este un arbust rezistent şi nepretenţios, care se cultivă relativ uşor şi care s-a adaptat foarte bine climei din ţara noastră. În primii doi ani goji rezistă la temperaturi scăzute de -23 grade Celsius şi până la -30 grade Celsius după aceea, iar maximele suportate sunt până la +38 - 40 grade Celsius. Preferă zonele cu grad total de expunere solară şi o umiditate moderată a solului. O cerinţă specială este aceea că nu agreează solurile acide. Pregătirile pentru înfiinţarea unei plantaţii de goji încep din toamnă, atunci când terenul se ară şi se frezează. Odată cu aceste două operaţiuni se poate încorpora în sol şi gunoi de grajd. Plantările se fac cel mai bine toamna pentru că pământul are foarte multă apă şi nu este nevoie de irigare. Dacă se plantează toamna, atunci sunt recomandaţi butaşii de 40 cm pentru că sunt mai rezistenţi.
(Citește mai mult despre Goji)

MOȘMON

Deși cunoscut de secole, moșmonul nu prea a atras atenția pomicultorilor din România, însă în urmă cu câțiva ani interesul pentru acest arbust a cunoscut un trend ascendent. Astfel, anumiți distribuitori de material săditor au devenit promotorii acestei specii tocmai pentru că valorificarea nu ar reprezenta o problemă deoarece în piață nu se prea găsesc aceste fructe.

Înființarea unei plantații trebuie să respecte pașii obișnuiți: analiza solului, pregătirea terenului și afânarea. Apoi plantarea se realizează din 4 în 4 metri – 4 m distanţa între plante şi 4 m între rânduri, se poate reduce distanța şi la 3 metri pe rând, dar nu și între plante. Moșmonii plantați sunt arareori crescuți pe propria rădăcină, ci pe port­altoi de gutui. Specialiștii atrag atenția asupra calității materialului săditor care trebuie să fie neapărat certificat pentru a obține rezultatele dorite. Plantarea se poate realiza primăvara sau toamna, atunci când solul nu este îmbibat cu apă sau înghețat. Dacă arbuștii au fost crescuți în ghiveci, se pot planta în orice perioadă a anului. În ziua dinaintea plantării este recomandată pregătirea unei mocirle din bălegar, pământ roșu și apă în care se pune rădăcina tăiată pentru a se înmuia. Acest proces este recomandat deoarece ajută la cauterizarea rănilor și stimulează creșterea radiculară. Costul pentru înființarea unui hectar de livadă diferă în funcție de vârsta materialului săditor. Recomandate sunt plantele de cel puțin un an, iar prețul lor este cuprins între 25 și 30 de lei/buc.
(Citește mai mult despre Moșmon)

COACĂZUL NEGRU

O plantație poate fi înființată fie primăvara, fie toamna, însă specialiștii recomandă plantarea în toamnă deoarece este garantată plecarea mai rapidă în vegetație după anotimpul răcoros, unii amintind chiar faptul că, plantând în toamnă, mai câștigi un an. Primul pas recomandat este analiza de sol, pregătirea terenului care presupune curățarea terenului de resturi vegetale, dacă este cazul, apoi aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm și discuirea sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor care trebuie să provină dintr-o pepinieră care poate oferi garanția, prin acte, a mărfii. Pentru cei care vor să acceseze fonduri europene în vederea înființării unei culturi, alegerea pepi­nierei este foarte importantă deoarece materialul săditor trebuie să fie achiziționat cu toate actele necesare solicitate pentru acordarea banilor. După pregătirea terenului, coacăzul se conduce cel mai adesea în sistem clasic, unde plantele cresc în formă de tufă. Pentru plantare se recomandă distanța între rânduri de 2,5-3 m și între plante de 1-1,5 m, ceea ce înseamnă maximum 4.000 de plante/ha. Se sapă gropi de 30 x 30 x 30 cm, se așază planta, se acoperă cu pământ și se udă. În cazul în care pentru plantare au fost folosiți arbuști la ghiveci, prinderea lor este garantată.
(Citește mai mult despre Coacăzul Negru)

Arbuştii fructiferi – afinul, coacăzul, zmeurul, agrișul ș.a.m.d – sunt specii cu cerinţe moderate faţă de factorii de mediu, motiv pentru care pot reprezenta o bună alegere pentru cei care vor să investească în domeniul agricol. Coacăzul este unul dintre arbuștii care se înmulțesc ușor, intră repede pe rod, iar fructele obținute au multiple beneficii pentru organism și pot aduce venituri substanțiale cultivatorilor. Cum poate fi înființată o cultură de la „A la Z“ și care sunt beneficiile coacăzelor am aflat de la domnul Marin Constantin, producător și distribuitor de material săditor din Dârza – Crevedia.

Caracteristici și plantare

Coacăzul negru este un arbust care face parte din familia Grossulariaceae și crește sub formă de tufă, care poate ajunge chiar și la 2 metri înălțime. În general, este un arbust rezistent, inclusiv la ger aprig de sub -30°C, însă în cazul zonelor cu secetă și arșiță este recomandată implementarea unui sistem de irigații prin picurare. Poate fi plantat pe orice tip de sol, însă se comportă foarte bine pe solurile umede care au PH-ul ușor acid. Ținând cont de aceste aspecte, este clar că poate fi cultivat foarte ușor în România, iar din acest motiv, în ultimii ani, tot mai multe persoane s-au orientat către această cultură.

O plantație poate fi înființată fie primăvara, fie toamna, însă specialiștii recomandă plantarea în toamnă deoarece este garantată plecarea mai rapidă în vegetație după anotimpul răcoros, unii amintind chiar faptul că, plantând în toamnă, mai câștigi un an. Primul pas recomandat este analiza de sol, pregătirea terenului care presupune curățarea terenului de resturi vegetale, dacă este cazul, apoi aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm și discuirea sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor care trebuie să provină dintr-o pepinieră care poate oferi garanția, prin acte, a mărfii. Pentru cei care vor să acceseze fonduri europene în vederea înființării unei culturi, alegerea pepi­nierei este foarte importantă deoarece materialul săditor trebuie să fie achiziționat cu toate actele necesare solicitate pentru acordarea banilor. După pregătirea terenului, coacăzul se conduce cel mai adesea în sistem clasic, unde plantele cresc în formă de tufă. Pentru plantare se recomandă distanța între rânduri de 2,5-3 m și între plante de 1-1,5 m, ceea ce înseamnă maximum 4.000 de plante/ha. Se sapă gropi de 30 x 30 x 30 cm, se așază planta, se acoperă cu pământ și se udă. În cazul în care pentru plantare au fost folosiți arbuști la ghiveci, prinderea lor este garantată.

Îngrijire și valorificare

La cultura arbuștilor se recomandă stropirile minime. Mai întâi se aplică un tratament cu zeamă bordeleză, în condițiile în care noaptea nu se înregistrează temperaturi negative. După trei zile de la aplicarea acestui tratament, se administrează plantelor ulei horticol. Apoi, din 3 în 3 săptămâni, sunt recomandate tratamente clasice – un insecticid şi un fungicid – pentru prevenirea apariţiei bolilor şi insec­telor nedorite, tratamente care, de preferință, ar trebui să fie bio, tocmai pentru ca planta să aibă asigurată o dezvoltare corespunzătoare și pentru ca fructele să fie mai sănătoase. Fertilizarea se poate realiza fie cu gunoi de grajd, fie cu produse chimice din comerț. Coacăzul necesită tăierea ramurilor bătrâne pentru asigurarea lăstăririi celor noi și implicit asigurarea unei recolte mai bogate.

Fructele sunt grupate în ciorchini și au un conținut ridicat de vitamina C, zaharuri 9,5%, 2,1% acizi, 0,9% proteine și alte elemente minerale. Intrarea pe rod a plantației depinde de vârsta materialului săditor, uneori primele fructe putând fi observate încă din primul an de la plantare, însă după 3 ani de la înființare se poate vorbi de producții semnificative. Media la hectar este de 8 tone, iar prețul unui kilogram este cuprins între 6-10 lei, poate și mult, dacă producțiile obținute la nivel de țară nu acoperă cererea din piață sau dacă fructele pleacă la export. Recoltarea fructelor se realizează manual, iar mâna de lucru, destul de scumpă și greu de găsit, reprezintă un impediment pentru care mulți dintre cei care vor să investească în agricultură se gândesc de două ori înainte de a lua o decizie.

Beneficii

Coacăzele reglează activităţile hormonale, elimină anemia, stimulează creşterea şi consolidarea oaselor și ajută la regenerarea organismului, fiind considerate și unele dintre fructele anticancer. Pot fi consumate în stare naturală și chiar uscate – se usucă în ciorchine, într-un loc aerisit, așe­zate pe hârtie. De asemenea, coacăzele pot fi procesate, cele mai apreciate produse fiind sucurile și siropurile. Despre suc, germanii au și un proverb care spune că este mai sănătos decât sângele de urs. Pentru sirop, fructelor li se adaugă miere și se lasă la macerat aproximativ 2 luni. Este recomandat ca aliment de protecție împotriva guturaiurilor și a bronșitelor. De asemenea, se pot face cure cu sirop sau pulbere de coacăze – obținută după uscarea fructelor – pentru prevenirea și tratarea unor boli precum: tulburări de circulație, tuberculoză pulmonară, hepatită virală, gripă, infecţii recidivante sau anemie.

Loredana Larissa SOFRON

Revista Lumea Satului nr. 14,16-31 iulie 2016 – pag. 22-23