Pe sătmăreanul Daniel Moiş viaţa l-a purtat prin diverse domenii... Deşi este absolvent de horticultură, acesta nu a prea activat în domeniu, fiind mai mult atras de psihologie şi coaching. Dar o veche pasiune l-a îndreptat spre cultura de afin siberian; a adus soiuri noi omologate în ţară și a înființat totodată o mică plantație, ca deschizător de drumuri.

Plante nordice adaptate la clima locală

„Am vrut să cultiv afin de cultură, dar perspectiva modificării solului și a adăugării unei mari cantități de turbă acidă m-a determinat să caut alte soluții mai simple şi, pe cât posibil, ecologice. Am ales să testez dacă plantele nordice se adaptează la clima locală deoarece aveam unele rezerve cu privire la posibilitatea de a le adapta pe acestea la clima României. La afinul siberian nu e nicio tehnologie complicată. Am plantat pur și simplu acele plante și le-am lăsat să crească natural, fără absolut niciun fertilizant chimic. E cultură înierbată, planta nu se sapă, rădăcinile fiind superficiale, la suprafața solului. Nu folosesc sistem de irigație, dar ud plantele dacă e secetă foarte mare şi fertilizez foliar cu diverse ceaiuri de plante. Plantația are doar 20 de ari, fiind prea mică pentru a accesa fonduri“, ne spune cultivatorul.

A ales să cultive soiuri moderne, Aurora și gama Boreal, produse de canadieni, care au creat unele combinații inspirate între soiurile japoneze și cele rusești. „Aceste soiuri sunt relativ noi, scoase pe piață în urmă cu 3-4 ani, și sunt mai viguroase mult mai productive decât cele clasice, producând chiar și 5 kilograme per plantă. Fructele lor sunt dulci, aromate, ideale pentru consum în stare proaspătă. Afinul siberian a devenit astfel un superfruct cu calități nutraceutice deosebite care este și foarte gustos“, a adăugat acesta.

În urmă cu 3 ani, Daniel a cultivat o suprafață de 4 ari, apoi încă 20 de ari în altă zonă, fiind un deschizător de drumuri, pentru că a adus noi soiuri dintr-o specie bine cunoscută. Producția a fost mică, între 50 și 500 de grame per plantă, urmând să ajungă la circa 2-4 kg per plantă în circa 2-3 ani, specifică cultivatorul. „Planta devine matură și productivă după vârsta de 5 ani, când atinge 1,80 – 2 metri înălțime.“

Plantaţie ecologică... doar extract de alge marine, de trifoi alb sau roșu și humus de râmă

Fiind plante semisălbatice, nu au nevoie de tratamente fitosanitare, mai afirmă Daniel. Acesta este unul dintre motivele pentru care o plantă are un preţ de achiziţie peste cel al unui măr sau păr găsit în pieţe, respectiv 3 dolari canadieni. Plantaţia lui Daniel Moiş se doreşte a fi una bio, motiv pentru care caută şi pune în aplicare diverse soluţii pentru a proteja plantele, fără să le distrugă. „Nu folosesc tratamente pentru că planta are foarte puțini dăunători. E sensibilă doar la arsurile solare şi reacționează bine la fertilizarea foliară cu ceaiuri de plante. Folosesc extract de alge marine, de trifoi alb sau roșu și humus de râmă. Plantele tinere sunt sensibile la șoareci, cârtițe sau rozătoare, care le pot afecta rădăcina în formare în primul an. O altă problemă este ritmul de creștere relativ lent, motiv pentru care plantația se va cosi mai des în primii ani, ca plantele să nu fie în competiție cu buruienile, care cresc mult mai rapid. Recoltarea e manuală, migăloasă, necesită atenție și răbdare, motiv pentru care plantațiile de familie, relativ mici, de 4-10-20 de ari, sunt o perspectivă mai interesantă decât cele industriale intensive, pe suprafețe mari“, a specificat sătmăreanul.

Fructe sensibile la transport

Afinele se coc timpuriu, în a doua jumătate a lunii mai, și fiind timpurii, sunt foarte căutate. Prețul este irelevant deoarece cantitățile disponibile sunt mult mai mici decât cererea, mai adaugă acesta. „Deci, prețul poate fi oricât de mare, iar distribuția se poate face direct la client. Fructele fiind suculente, cu coaja foarte subțire, sunt sensibile la transport și nu se pretează la vânzarea în magazine prin lanțurile tradiționale. Ideal e să fie culese în cursul dimineții și livrate imediat la consumatorul final. În cazul meu am oferit o parte din fructe persoanelor care le-au cules. Astfel încât nu am mai livrat fructe nici măcar la prețul de 50 de lei per kg! Am preferat să prelucrez fructele rămase, să fac un gem extraordinar de aromat, un sirop deosebit, afinată și vin. Toate aceste produse sunt de calitate, au o aromă unică, extrem de apreciată de cei care le gustă, iar posibilitatea vânzării produselor prelucrate tradițional este soluția ideală de conservare a fructelor și comercializare a lor. Prețurile vor fi mult mai mari deoarece sunt fructe  ecologice, complet nechimizate, cu un conținut mare de resveratrol și antociani, și cu valoare terapeutică maximă.“

Cei care doresc să cultive afin siberian au de înțeles că valoarea acestei recolte stă în noile soiuri canadiene, productive, rezistente și cu fructe dulci și aromate. „Efortul de a cultiva e exact același și la vechile soiuri ca și la cele noi. Și atunci nu are rost să cumpere soiuri cu vigoare scăzută, cu productivitate mică și cu fructe mai acre. E preferabil să-ți investești eforturile în plante cu valoare genetică mare. În ceea ce mă privește, voi face efortul de a le aduce în țară, însă doar pentru uzul pomicultorilor profesioniști, dispuși să învețe tot ce e nevoie să știe despre noua cultură și să facă efortul de a înființa culturi de minimum 100 de plante“, a încheiat Daniel Moiş din Satu Mare.

Beatrice Alexandra MODIGA

Culturile de nișă pe suprafețe mici sunt printre cele mai profitabile investiții în agricultură, mai ales dacă ținem cont de faptul că alegerile pot fi variate, iar alegerile adaptate în funcție de zonă.

 Vă prezentăm în cele ce urmează planul de la A la Z pentru 5 culturi de nișă pe care le puteți înființa în această toamnă și care vă pot garanta profit în scurt timp.

AFINUL SIBERIAN

Afinul siberian se adaptează destul de bine în ţara noastră. Preferă un sol puţin acid, cu Ph-ul 6, dar la fel de bine vegetează şi în soluri uşor alcaline cu Ph-ul 7,5. După plantare, când se acomodează cu solul, devine rezistent şi la arşiţă. Ca aproape în cazul tuturor plantaţiilor, recomandarea specialiştilor este să plantăm toamna imediat după ce plantele intră în pauza vegetativă. Atunci umiditatea din sol este ridicată, iar riscurile să nu se prindă sunt foarte mici. Mai mult decât atât, rădăcina se fixează în sol înainte ca planta să intre în vegetaţie şi vom avea plante care pleacă în vegetaţie foarte devreme. Foarte important este îngrăşământul organic (gunoiul de grajd) pe care ar fi bine să-l administrăm în fiecare groapă la plantare. Plantarea se face la 2 m între rânduri şi 1,5 m pe rând.
(Citește mai mult despre Afinul Siberian)

ARONIA

Este recomandată plantarea aroniei toamna sau primăvara devreme, dar poate fi plantată chiar şi iarna, cu condiţia ca solul să nu fie înghețat și plantele să nu fi început să vegeteze. Chiar dacă preferă locuri deschise, luminoase, cu umiditate înaltă, nu este pretenţioasă faţă de soluri, însă pH-ul optim pentru creşterea producţiei de fructe trebuie să fie uşor acid (6,0-6,5), tolerând o gamă mai largă a pH-ului, situată între 5,0 si 8,5. Se înmulţeşte prin seminţe, drajoni sau altoire. Puieţii pot fi achiziţionaţi din pepiniere, preţul variind între 13 lei, pentru cei de 1 an, şi 23 de lei, pentru cei de 3 ani.

Pregătirea terenului constă în prelucrarea de bază, aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm, discuire sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor dintr-o pepinieră.
(Citește mai mult despre Aronia)

GOJI

Deşi considerată o cultură exotică, goji este un arbust rezistent şi nepretenţios, care se cultivă relativ uşor şi care s-a adaptat foarte bine climei din ţara noastră. În primii doi ani goji rezistă la temperaturi scăzute de -23 grade Celsius şi până la -30 grade Celsius după aceea, iar maximele suportate sunt până la +38 - 40 grade Celsius. Preferă zonele cu grad total de expunere solară şi o umiditate moderată a solului. O cerinţă specială este aceea că nu agreează solurile acide. Pregătirile pentru înfiinţarea unei plantaţii de goji încep din toamnă, atunci când terenul se ară şi se frezează. Odată cu aceste două operaţiuni se poate încorpora în sol şi gunoi de grajd. Plantările se fac cel mai bine toamna pentru că pământul are foarte multă apă şi nu este nevoie de irigare. Dacă se plantează toamna, atunci sunt recomandaţi butaşii de 40 cm pentru că sunt mai rezistenţi.
(Citește mai mult despre Goji)

MOȘMON

Deși cunoscut de secole, moșmonul nu prea a atras atenția pomicultorilor din România, însă în urmă cu câțiva ani interesul pentru acest arbust a cunoscut un trend ascendent. Astfel, anumiți distribuitori de material săditor au devenit promotorii acestei specii tocmai pentru că valorificarea nu ar reprezenta o problemă deoarece în piață nu se prea găsesc aceste fructe.

Înființarea unei plantații trebuie să respecte pașii obișnuiți: analiza solului, pregătirea terenului și afânarea. Apoi plantarea se realizează din 4 în 4 metri – 4 m distanţa între plante şi 4 m între rânduri, se poate reduce distanța şi la 3 metri pe rând, dar nu și între plante. Moșmonii plantați sunt arareori crescuți pe propria rădăcină, ci pe port­altoi de gutui. Specialiștii atrag atenția asupra calității materialului săditor care trebuie să fie neapărat certificat pentru a obține rezultatele dorite. Plantarea se poate realiza primăvara sau toamna, atunci când solul nu este îmbibat cu apă sau înghețat. Dacă arbuștii au fost crescuți în ghiveci, se pot planta în orice perioadă a anului. În ziua dinaintea plantării este recomandată pregătirea unei mocirle din bălegar, pământ roșu și apă în care se pune rădăcina tăiată pentru a se înmuia. Acest proces este recomandat deoarece ajută la cauterizarea rănilor și stimulează creșterea radiculară. Costul pentru înființarea unui hectar de livadă diferă în funcție de vârsta materialului săditor. Recomandate sunt plantele de cel puțin un an, iar prețul lor este cuprins între 25 și 30 de lei/buc.
(Citește mai mult despre Moșmon)

COACĂZUL NEGRU

O plantație poate fi înființată fie primăvara, fie toamna, însă specialiștii recomandă plantarea în toamnă deoarece este garantată plecarea mai rapidă în vegetație după anotimpul răcoros, unii amintind chiar faptul că, plantând în toamnă, mai câștigi un an. Primul pas recomandat este analiza de sol, pregătirea terenului care presupune curățarea terenului de resturi vegetale, dacă este cazul, apoi aratul la o adâncime de aproximativ 30 cm și discuirea sau afânarea solului, pentru a nivela stratul de suprafață fragmentat. Plantarea se face cel mai bine la scurt timp după obţinerea materialului săditor care trebuie să provină dintr-o pepinieră care poate oferi garanția, prin acte, a mărfii. Pentru cei care vor să acceseze fonduri europene în vederea înființării unei culturi, alegerea pepi­nierei este foarte importantă deoarece materialul săditor trebuie să fie achiziționat cu toate actele necesare solicitate pentru acordarea banilor. După pregătirea terenului, coacăzul se conduce cel mai adesea în sistem clasic, unde plantele cresc în formă de tufă. Pentru plantare se recomandă distanța între rânduri de 2,5-3 m și între plante de 1-1,5 m, ceea ce înseamnă maximum 4.000 de plante/ha. Se sapă gropi de 30 x 30 x 30 cm, se așază planta, se acoperă cu pământ și se udă. În cazul în care pentru plantare au fost folosiți arbuști la ghiveci, prinderea lor este garantată.
(Citește mai mult despre Coacăzul Negru)

De multe ori esenţa vieţii este înglobată în capsule mici dăruite de natură generos şi fără pretenţii omenirii. Afinele siberiene sunt astfel de capsule. Arbustul din care se plăsmuiesc aceste fructe este desprins din îngheţurile peninsulei siberiene Kamceatka. Vitregia vieţii la temperaturi de -45 grade Celsius a transformat Afinul Siberian (Lonicera Kamtschiatica) într-un arbust rezistent care se poate adapta aproape oriunde. Marin Constantin, ghidul nostru prin lumea arbuştilor şi plantelor exotice, a cumpărat primul afin siberian în urmă cu trei ani. Încurajat de buna dezvoltare a arbustului în condiţiile climatice şi de sol ale ţării noastre, şi-a îmbogăţit pepiniera din Crevedia cu butaşii cumpăraţi de la un producător din Germania. Astăzi este el însuşi un promotor al Afinului Siberian, un arbust despre care spune că românii ştiu foarte puţine lucruri şi care este uşor de cultivat. Intuiţia managerială îi spune că acesta va avea o evoluţie favorabilă şi că poate, în viitorul nu foarte îndepărtat, vor fi înfiinţate astfel de plantaţii şi în ţara noastră. Iată câteva recomandări agrotehnice în acest sens.

Plantare şi întreţinere

Afinul siberian se adaptează destul de bine în ţara noastră. Preferă un sol puţin acid, cu Ph-ul 6, dar la fel de bine vegetează şi în soluri uşor alcaline cu Ph-ul 7,5. După plantare, când se acomodează cu solul, devine rezistent şi la arşiţă. Ca aproape în cazul tuturor plantaţiilor, recomandarea specialiştilor este să plantăm toamna imediat după ce plantele intră în pauza vegetativă. Atunci umiditatea din sol este ridicată, iar riscurile să nu se prindă sunt foarte mici. Mai mult decât atât, rădăcina se fixează în sol înainte ca planta să intre în vegetaţie şi vom avea plante care pleacă în vegetaţie foarte devreme. Foarte important este îngrăşământul organic (gunoiul de grajd) pe care ar fi bine să-l administrăm în fiecare groapă la plantare. Plantarea se face la 2 m între rânduri şi 1,5 m pe rând. Butaşii pentru plantare trebuie să aibă minimum 30 cm. Afinul Siberian este un arbust rezistent care nu suferă de boli şi nu are vreun dăunător special. În contextul acesta se fac tratamente preventive şi doar în cazul unui atac se intervine cu soluţii. Primăvara devreme se fac stropiri clasice ca la ceilalţi pomi şi arbuşti fructiferi din ţara noastră. Se aplică zeamă bordeleză imediat ce noaptea temperaturile nu mai sunt negative. După trei zile de la aplicarea tratamentului cu zeama bordeleză se face tratament cu ulei horticol tot prin îmbăierea plantelor. Din 21 în 21 zile este recomandat să facem o stropire cu un insecticid şi un fungicid pentru prevenirea apariţiei bolilor şi insectelor nedorite. Toamna târziu, când plantele îşi pierd frunzele, se face acelaşi tratament ca primăvara. Se aplică zeamă bordeleză şi după trei zile se face tratament cu ulei horticol prin îmbăiere.

Nu există încă o piaţă de desfacere

Afinul siberian poate trăi peste 35 ani, însă nu se ştie cât din acest răstimp produce fructe. Dacă privim către ceilalţi arbuşti, ar trebui ca 3 sferturi din viaţă să producă la capacitate maximă, după care să intre în regresie de la an la an. Afinul siberian începe să fructifice din anul 2, iar fructele de Lonicera Kamtschiatika se coc pe la sfârşitul lunii mai. Un Afin Siberian, după 3-4 ani de la plantare, produce în medie trei kilograme de fructe. De pe un hectar înfiinţat cu 3.300 arbuşti se pot obţine 10 tone de fructe. Recoltarea se poate face manual sau mecanizat. În momentul de faţă, pe piaţa din România nu există fructe de Afin Siberian. „Din experienţa noastră cu goji şi cu aronia, ale căror fructe au avut un preţ ridicat pentru că producţia autohtonă nu acoperea cererea, tind să cred că acelaşi lucru se va întâmpla şi cu fructele de Afin Siberian în primii ani. Chiar şi la acelaşi preţ cu cel al Afinului Românesc, profitul este semnificativ. Mai ales că Afinul Siberian nu este la fel de pretenţios ca ceilalţi arbuşti autohtoni. Încă nu ştim cu certitudine ce se va întâmpla. Trebuie să ne creăm piaţa. La fel ca şi în cazul celorlalte culturi noi pe piaţă, la început va fi puţin mai greu“, susţine dl Marin.

Investiţii şi amortizare

În momentul de faţă în România nu există o plantaţie de Afin siberian. Însă, pentru cei care vor să demareze o astfel de afacere, informaţiile pe care ni le-a furnizat Marin Constantin sunt esenţiale. Potrivit calculelor făcute de el, pentru un hectar de plantaţie sunt necesari 3.300 de arbuşti. Preţurile butaşilor pornesc de la 13 lei cu TVA pentru arbuştii de 30 cm/doi ani şi 17 lei cu TVA pentru arbuştii de 40-50 cm/trei ani. În cazul achiziţionării butaşilor de 30 cm costul pentru înfiinţarea unui hectar va fi de 42.900 lei, iar în cazul cumpărării butaşilor de 40-50 cm preţul ajunge până 56.100 lei. La comenzile ce depăşesc 1.000 bucăţi se face un discount de 15%. Acestea sunt cheltuielile strict direcţionate pe achiziţionarea materialului săditor, însă investiţiile ar trebui să vizeze şi implementarea unui sistem de irigare şi împrejmuirea plantaţiei pentru a proteja de atacul rozătoarelor. Un sistem de irigare prin picurare ajunge la maximum 6.500 RON şi, în cazul în care nu există sursă de apă în zonă, trebuie făcut un puţ care poate costa aproximativ 2.000 de lei.

Este posibil ca investiţia în plantaţia de Afin Siberian să se amortizeze în anul 3 după plantare, atunci când arbuştii produc trei kilograme de fructe. Un calcul făcut de dl Marin ne arată că la 3.300 de arbuşti x 3 kg de fructe se obţin 9.900 kg de fructe. Preţul unui kilogram de afine siberiene este 9 lei, deci se poate obţine din vânzarea lor 89.000 lei.

Afinul siberian creşte la înălţimi de 1,2 metri. Florile sale mici, de culoare alb-gălbui, puternic parfumate, se deschid chiar din luna februarie. Fructele sale de un albastru închis se coc pe la sfârşitul lunii mai. Acestea sunt un rezervor de vitamine (C şi A), de fier, iod şi cupru, au proprietăţi antiseptice şi detoxifică organismul de compuşi ai metalelor grele etc.

Laura ZMARANDA