Ciripitul păsărilor ne face, de cele mai multe ori, să ne relaxăm şi să ne aducem aminte cât de importantă este apropierea noastră de natură. De asemenea, se mai zice că orice spaţiu verde fără păsări este ca o zi fără soare deoarece micile necuvântătoare sunt menite să transforme orice grădină într-un vals al bucuriei.

„Dacă dorim să scăpăm de dăunători într-un mod cât mai natural și sănătos, păsările sălbatice ne pot ajuta deoarece majoritatea speciilor sunt insectivore. Spre exemplu, există studii care demonstrează că micile înaripate pot aduce servicii ecosistemice de 315 euro/ha. De asemenea, dacă dorim să le atragem în propria grădină, trebuie să reducem substanțele chimice de sinteză ori să fim mai atenți atunci când le aplicăm. Totodată, este indicat să avem cât mai multe specii de plante în oaza de relaxare deoarece aceasta înseamnă o biodiversitate mare de viețuitoare atrase de plante“, spune Cosmin Mihai, specialist în horticultură.

Dacă vrem să ne bucurăm din plin de ele trebuie să le oferim un habitat prietenos. Spre exemplu, păducelul este un arbust care, pe lângă faptul că este decorativ, reprezintă și o sursă de hrană și de adăpost pentru o mulțime de viețuitoare care trăiesc în simbioză cu celelalte micro și macroorganisme, fie că vorbim de păsări sau de mamifere.

„De principiu, sunt cel puțin patru reguli de care trebuie să ținem cont atunci când vrem să construim sau să achiziționăm o căsuță pentru păsări. Trebuie să îndeplinească rolul de adăpost, să fie o sursă de hrană, de apă și loc de cuibărit. Asta dacă dorim să le ținem cât mai mult timp alături de noi. În ceea ce privește adăposturile pentru păsări, acestea trebuie să îndeplinească cerințele ecologice și biologice ale speciei țintă. Spre exemplu, dacă vrem să atragem un pițigoi mare în grădină trebuie să ținem cont că această pasăre are nevoie de o căsuță cu un orificiu de 32 mm și nu mai mare de atât, pentru că altfel va fi accesibil prădătorilor. De asemenea, țicleanul are nevoie de un cuib cu un orificiu de 35 mm, construit din lemn de rășinoase netratat cu substanțe chimice. Atrag atenția asupra materialului din care este construită căsuța deoarece trebuie să fie din lemn gros, netratat și cu o grosime de 2 cm. De asemenea, mare atenție la căsuțele din magazine pentru că nu toate sunt utile, unele au doar rol decorativ și nu atrag viețuitoarele sălbatice. Recomand ca toamna târziu adăpostul pentru păsări să fie curățat și dezinfectat cu apă caldă și detergent de vase“, explică Cosmin Mihai.

Lăstunul de casă și liliacul, cei mai temuți dușmani ai țânțarilor

Lăstunul de casă este o specie asemănătoare cu rândunica. Micuțul înaripat poate fi aliatul grădinii tale deoarece se hrănește cu insectele zburătoare pe care le prinde în aer. „Dacă vă aduceți aminte, vara trecută majoritatea bucureștenilor au fost «donatori» de sânge pentru că am avut foarte mulți țânțari. Dacă am fi avut rândunele, lăstuni și lilieci prin preajmă probabil că nu am fi fost atât de afectați de prezența țânțarilor“, mai adaugă specialistul. Pe lângă rolul estetic şi cel cu efect de relaxare, păsările mai îndeplinesc și funcția de sanitar al grădinii. Datorită acestor motive este recomandat să atragi cât mai multe prietene de acest fel în propria oază de relaxare.

Ruxandra Hăbeanu

De multe ori o scurtă discuție poate valora mai mult decât o lecție lungă și plicticoasă. Pe acest principiu lansăm rubrica SCURT INTERVIU, un spațiu în care facem loc specialiștilor din diverse domenii pentru a vorbi din experiența lor, împărtășind totodată informații practice, care ne-ar putea ajuta atunci când punem la cale demararea unui proiect, fie el peisagistic, ca în cazul de față, sau de altă natură. Ne-a fost alături în debutul acestei rubrici domnul Puiu Constantin, responsabil al pepinierei Grădina Verde din Dorohoi.

– Pe ce suprafață se întinde pepiniera dumneavoastră?

– Cultivăm plante la ghiveci pe o suprafață de 1 ha în câmp, în majoritate conifere, și alte 4 ha cu arbori și arbuști ornamentali.

– Ce predomină în cultură?

– Noi încercăm să acoperim cât mai multe categorii de plante pentru că avem clienți care vor o diversitate cât mai mare. Producem cam jumătate din plantele pe care le comercializăm, iar restul le importăm din Polonia. Din producția proprie avem Thuia Smaralgd, Brabant, Danica, Buxus, iar în câmp cultivăm platani, mesteceni, wigela, spireea vanhouti. Din import aducem conifere mai pretențioase așa cum este Picea Glauca Conica, molizi argintii altoiți, arbori decorativi mai speciali cu coroana pendulă.

– De când sunteți pe piață?

– Am început activitatea în 2009, deci avem 7 ani de acasă deocamdată. Deși suntem de puțin timp pe piață ne numărăm printre pepinierele mari din țară. Aceasta pentru că, din păcate, în România există puține pepiniere cu material dendrologic ornamental. Nu avem nici istorie, nici tradiție și de aceea învățăm de la alții. Este bine să importăm. Nu este nimic neprincipial să importăm, pentru că avem ce învăța de la polonezi, de la unguri, nu mai spun de la olandezi. Piața nu este foarte dezvoltată, pentru că nu există o cultură a grădinii decorative. Clienții învață alături de noi ce înseamnă o grădină și o colecție vastă de plante ornamentale.

– Ce recomandări ați face cititorilor noștri pentru perioada următoare?

– Sper că până la vremea aceasta iubitorii de plante și-au protejat plantele termofile sau mai sensibile, cum sunt magnoliile. Acestea trebuie ferite de îngheț cu folie agril sau materiale naturale (resturi vegetale). De asemenea, sper să se fi făcut tăierile de iarnă, să se fi strâns frunzele – un aspect foarte important, pentru că de la ele se propagă tot felul de germeni și este bine să îndepărtăm un posibil focar de boală. Dacă încă nu a dat înghețul, iar ferestrele iernii o permit putem acoperi suprafețele de sol cu mulci și ne pregătim pentru primăvară cu primele tratamente. Începem cu uleiul horticol pe care îl aplicăm înainte de desmugurire.

– Ce îi sfătuiți pe cei care vor să își amenajeze grădina în primăvară?

– În primul rând să se înarmeze cu multă răbdare. Nu trebuie să ne grăbim să plantăm în toate colțurile grădinii pentru că următorul pas va fi să le scoatem. Totul trebuie să plece de la un proiect de amenajare, iar dacă nu avem resurse financiare să punem în aplicare proiectul în primăvară și e bine să îl respectăm în următorii ani. Pentru asta trebuie să apelăm la un specialist, un arhitect peisagist sau putem încerca să ne proiectăm singuri grădina.

– Care ar fi regula în amenajare, începem cu plantele mari sau cu cele mici?

– Dacă vorbim de o casă în construcție trebuie să avem în vedere ce lucrări se mai fac în zonă, să nu plantăm și apoi să călcăm cu buldozerul plantele. Dacă nu există această problemă, începem cu arborii, pentru că ei constituie scheletul amenajării, apoi cu arbuștii și plantele mici.

– Aveți recomandări care să țină cont de arealul specific în care se dorește amenajarea?

– România are 3 zone mari climatice – nordul Moldovei, care este arid și cu ierni grele, Transilvania, cu climat mai blând, ferit de crivăț de Arcul Carpatic, și zona de sud, cu un climat arid, asemănător cu Bulgaria sau Grecia. În linii mari nu avem diferențe fundamentale, adică putem folosi aceeași colecție de plante în Moldova, Transilvania și Muntenia, cu mici diferențe. Spre exemplu, Albiția va merge bine în sudul țării, dar nu va merge la Dorohoi sau în zona de munte. Magnolia, care este și ea o specie termofilă, merge oriunde, dar în zonele mai reci va trebui protejată. În zonele de munte nu vom merge cu migdal sau Pawlovnia, ci cu conifere.

Patricia Alexandra POP

Revista Lumea Satului nr. 1, 1-15 ianuarie 2017 – pag. 21